Stiinta medicala a reusit, in zilele noastre, sa elimine durerea pe care o resimt femeile in timpul actului nasterii. Folosind medicamente, inhalanti, anestezie epidurala, nasterea unui copil poate avea loc fara dureri insuportabile din partea femeii. Este aceasta un lucru bun, din punct de vedere crestinesc, sau este o "lucrare a Satanei"? Sa vedem in biblie:
Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapini peste tine."
Isaia 26:17 Cum se svircoleste o femeie insarcinata, gata sa nasca, si cum striga ea in mijlocul durerilor ei...
Deci, asa cum Eva s-a zvarcolit in chinurile nasterii, asa trebuie sa se chinuie orice femeie care naste. Este o pedeapsa data de Dumnezeu, de cand cu pacatul originar. Oamenii nu au dreptul sa intervina, atunci cand este vorba de o pedeapsa divina, nu?
In anul 1591, la Edinburgh, o femeie numita Euphanie Macalyane, nemaisuportand durerile nasterii, a rugat-o pe moasa Agnes Simpson sa-i dea un leac pentru a-i alina suferinta. Pe vremea aceea James VI (1566-1625) era rege in Scotia. Este acel James care, devenind rege al Angliei in 1603, a autorizat traducerea bibliei in limba engleza (traducere cunoscuta ca King James Version, sau Authorized Version). Si acest rege cucernic, auzind despre marsavia asta, a condamnat-o pe pacatoasa de Euphanie sa fie arsa de vie. A fost avertismentul prea-crestinului rege la adresa oricarei femei care ar indrazni sa scape de blestemul Evei.
Descoperitorul anesteziei pentru femeile in travaliu a fost tot un scotian, James Baker Simpson (1811-1870). Dupa multe incercari si esecuri el a obtinut un succes uimitor, folosind cloroformul. Pe 10 noiembrie 1847, intr-o adresa trimisa catre Edinburgh Medico-Chirurgical Society, Simpson raporta ca a testat analgezicul de treizeci de ori, si a avut succes in fiecare caz. Nedorind sa pastreze descoperirea doar pentru pacientele sale, a vrut sa o faca cunoscuta, pentru ca nici o femeie sa nu mai treaca prin dureri inspaimantatoare la nastere.
Reactia Bisericii Calvine Scotiene a fost rapida si furioasa: "Ce inventie satanica!", "Ce rusine pentru Edinburgh!" strigau cucernicii crestini. Obiectau ei cum ca "Nu a spus Atotputernicul ca femeile trebuie sa se chinuie la nastere? Durerea a fost vointa lui D-zeu, si oamenii nu au voie sa se revolte ipotriva vointei sale!". Norocul lui Simpson ca pedeapsa cu arderea pe rug pentru erezie fusese abolita... Asa ca prea-cucernicii au recurs la alte metode: in biserici femeilor insarcinate li se spunea sa refuze tratamentul acesta diavolesc, altfel copiii lor urmand sa nu fie botezati. Dar amvonul nu a fost singurul loc de atac impotriva pacatosului de Simpson. Biserica a trimis circulare tuturor medicilor din Edinburgh, cu urmatorul continut: "To all seeming, Satan wishes to help suffering women but the upshot will be the collapse of society, for the fear of the Lord which depends upon the petitions of the afflicted will be destroyed". Adica, fara suferinta la nastere, lumea urma sa fie plina de atei fara teama de Dumnezeu...
Doctorii din Edinburgh erau, in general, buni crestini. Asa ca au consimtit sa-l condamne pe Simpson si monstruasa lui descoperire. In apararea lui, Simpson a invocat Geneza 2:21, in care Dumnezeu il adoarme pe Adam inainte de a-l lasa fara coasta din care o face pe Eva. Oamenii dreptei credinte au replicat ca "operatia" la care a fost supus Adam a avut loc inainte de Pacat, iar blestemul adresat de catre D-zeu Evei, dupa. Asa ca Simpson a ramas pus la index. Asa merita, pacatosul...
Asta pana cand insasi regina, capul bisericii anglicane, insarcinata fiind, a decis sa apeleze la anestezie in timpul nasterii.
vineri, 17 octombrie 2008
Morala biblica
Haideti sa vedem ce spune Biblia despre bunatate, dreptate, bonomie, moralitate si respectul familiei, prietenului si vecinului. Sa trecem deci in revista cateva aspecte de morala sexuala ce se gasesc in Biblie.
Incep cu Geneza 19. Citim aici ca doi ingeri sunt oaspeti in casa lui Lot, cand "barbatii orasului" vin la casa acestuia, si Geneza 19:5-8 zice:
"Si ei il chemara pe Lot si ii spusera acestuia, unde sunt dar barbatii care au venit la tine noaptea asta? Adu-i la noi ca sa-i putem cunoaste. Si Lot iesi afara la ei si inchise usa dupa el si spuse, va rog fratilor nu fiti haini, uitati-va aici, am doua fete care nu au cunoscut barbat; va rog, lasati-ma dara sa vi le aduc voua, si faceti-le lor ceea ce va va placea; numai nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele."
Ce fel de tata si-ar oferi copii unei gloate pentru a fi folositi de aceasta "cum crede de cuvinta"? Voi fi cinstit cu voi: daca ati fi oaspeti in casa mea, v-as proteja cu toate puterile mele, insa daca s-ar ajunge la punctul sa am de ales intre voi si copii mei, voi ati fi sacrificatii! Si as astepta la fel din partea voastra, daca ar fi sa fiti obligati sa alegeti intre mine si copii vostri. Daca ar fi Dumnezeu insusi, daca exista un Dumnezeu, el s-ar duce inaintea copiilor mei la gloata. Nu sunt crestin. Sunt foarte pro-familie, si copii mei nevinovati trec inaintea oricui.
Insa povestea nu se sfarseste aici, ea continua si continua urat. In Geneza 19:31-32, fetele lui Lot vorbesc intre ele: "Si cea mai mare zice celei mici, tatal nostru e batran, si nu mai este nici un barabt in tinutul acesta ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor; hai vino sa-l facem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, astfel incat sa pastram samanta tatalui nostru". Si aceasta poveste continua pana la Geneza 19:36 care zice: "Si astfel ramasera ambele fete ale lui Lot insarcinate de tatal lor". Acum, eu stiu ca voua celor care credeti ca Biblia este "cuvantul Domnului", nu asta va zice Bibila, dar mie asta imi zice: ambele fete ale lui Lot sunt gravide cu tatal lor. Aceasta poveste pentru mine este o murdarie pur si simplu, dar altii spun ca nu este murdarie si nu este imoralitate in Biblie, deci n-am de unde sa stiu ce spune aceasta poveste altora. Pentru mine, este o murdarie.
Haideti dar sa consideram "Justitia lui Dumnezeu", asa cum ne apare ea din Biblie. Regele David a obtinut una din multele sale sotii prin rapire, viol si omucidere. Povestea se afla in Cartea a II-a a lui Samuel, capitolul 11, si versul 4 zice: "Si David trimise mesageri s-o aduca; Si ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea..."
Povestea continua si Biblia ne spune ca Bathsheba ramane gravida. David ucisese pe sotul acesteia, iar in versurile 26 si 27 citim: "Si cand sotia lui Uriah auzi ca sotul ei era mort, ea planse pe sotul ei. Si cand trecura zilele de jale, David trimise si o adusera la casa lui, si ea deveni nevasta lui, si ea ii nascu un fiu. Insa ceea ce a facut David ii displacu Domnului."
Foarte bine! Acum vom avea sansa sa vedem dreptatea lui Dumnezeu in actiune. Cum l-a pedepsit Dumnezeu pe David pentru aceste crime groaznice? Cum credeti voi ca ar trebui pedepsit un astfel de om marsav? Ei bine, pedeapsa pe care Dumnezeu a dat-o lui David pentru crimele sale oribile, poate fi citita in Cartea a II-a a lui Samuel, capitolul 11: "Si Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uriah, si a fost greu bolnav". Si versul 18 zice: ’Si se intampla ca in a saptea zi, copilul sa moara". Idea de justitie a lui Dumnezeu in legatura cu uciderea sotului Bathshebei, a fost ca Dumnezeu insusi sa omoare copilul inocent al acesteia. Aceasta este "dreptatea lui Dumnezeu", conform Bibliei crestine.
Exodul 22:18 zice: "Nu trebuie sa rabzi ca o vrajitoare sa traiasca". Cand crestinismul a avut puterea, aceste opt cuvinte au facut ca sute de mii de oameni inocenti sa fie torturati si arsi de vii.
Porunca Domnului in Exodul 21:2: "Daca cumperi un rob evreu, 6 ani trebuie sa te slujeasca, iar in al saptelea el trebuie sa fie liber fara plata". Exodul 21:4 zice: "Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si aceasta i-a nascut lui fii sau fiice, sotia si copii ei trebuie sa fie ale stapanului, iar el sa iasa singur".
Exodul 21: 5,6 spune: "Si daca robul zice clar, ‘Eu iubesc pe stapanul meu, nevasta mea si copii mei si nu voi ca sa ies slobod’, atunci stapanul sa-l duca in fata judecatorilor si stapanul sa-i gaureasca urechea cu o sula, iar el sa-i ramana rob pe vecie".
Numeri 31:15: "Si Moise le spuse lor, ’Cum ? ati lasat in viata toate femeile?’ "
Si versul 17 si 18 zice: "Acum dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; dar lasati in viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele cari n-au cunoscut impreunarea cu un barbat".
Biblia ne spune ca Dumnezeu este un criminal; ca Dumnezeu a ucis, sau a facut ca sa fie ucisi milioane de oameni nevinovati. Ca Dumnezeu a aprobat uciderea de civili, de copilasi mici, de batrani fara putere, de femei fara aparare, de prizonieri de razboi si chiar de biete dobitoace. Ne spune ca Dumnezeu a aprobat ordinele date soldatilor de catre Moise, ca acestia "sa tina fecioarele pentru ei". Asta este notiunea de morala pe care vrem sa o absolutizam?
Incep cu Geneza 19. Citim aici ca doi ingeri sunt oaspeti in casa lui Lot, cand "barbatii orasului" vin la casa acestuia, si Geneza 19:5-8 zice:
"Si ei il chemara pe Lot si ii spusera acestuia, unde sunt dar barbatii care au venit la tine noaptea asta? Adu-i la noi ca sa-i putem cunoaste. Si Lot iesi afara la ei si inchise usa dupa el si spuse, va rog fratilor nu fiti haini, uitati-va aici, am doua fete care nu au cunoscut barbat; va rog, lasati-ma dara sa vi le aduc voua, si faceti-le lor ceea ce va va placea; numai nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele."
Ce fel de tata si-ar oferi copii unei gloate pentru a fi folositi de aceasta "cum crede de cuvinta"? Voi fi cinstit cu voi: daca ati fi oaspeti in casa mea, v-as proteja cu toate puterile mele, insa daca s-ar ajunge la punctul sa am de ales intre voi si copii mei, voi ati fi sacrificatii! Si as astepta la fel din partea voastra, daca ar fi sa fiti obligati sa alegeti intre mine si copii vostri. Daca ar fi Dumnezeu insusi, daca exista un Dumnezeu, el s-ar duce inaintea copiilor mei la gloata. Nu sunt crestin. Sunt foarte pro-familie, si copii mei nevinovati trec inaintea oricui.
Insa povestea nu se sfarseste aici, ea continua si continua urat. In Geneza 19:31-32, fetele lui Lot vorbesc intre ele: "Si cea mai mare zice celei mici, tatal nostru e batran, si nu mai este nici un barabt in tinutul acesta ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor; hai vino sa-l facem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, astfel incat sa pastram samanta tatalui nostru". Si aceasta poveste continua pana la Geneza 19:36 care zice: "Si astfel ramasera ambele fete ale lui Lot insarcinate de tatal lor". Acum, eu stiu ca voua celor care credeti ca Biblia este "cuvantul Domnului", nu asta va zice Bibila, dar mie asta imi zice: ambele fete ale lui Lot sunt gravide cu tatal lor. Aceasta poveste pentru mine este o murdarie pur si simplu, dar altii spun ca nu este murdarie si nu este imoralitate in Biblie, deci n-am de unde sa stiu ce spune aceasta poveste altora. Pentru mine, este o murdarie.
Haideti dar sa consideram "Justitia lui Dumnezeu", asa cum ne apare ea din Biblie. Regele David a obtinut una din multele sale sotii prin rapire, viol si omucidere. Povestea se afla in Cartea a II-a a lui Samuel, capitolul 11, si versul 4 zice: "Si David trimise mesageri s-o aduca; Si ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea..."
Povestea continua si Biblia ne spune ca Bathsheba ramane gravida. David ucisese pe sotul acesteia, iar in versurile 26 si 27 citim: "Si cand sotia lui Uriah auzi ca sotul ei era mort, ea planse pe sotul ei. Si cand trecura zilele de jale, David trimise si o adusera la casa lui, si ea deveni nevasta lui, si ea ii nascu un fiu. Insa ceea ce a facut David ii displacu Domnului."
Foarte bine! Acum vom avea sansa sa vedem dreptatea lui Dumnezeu in actiune. Cum l-a pedepsit Dumnezeu pe David pentru aceste crime groaznice? Cum credeti voi ca ar trebui pedepsit un astfel de om marsav? Ei bine, pedeapsa pe care Dumnezeu a dat-o lui David pentru crimele sale oribile, poate fi citita in Cartea a II-a a lui Samuel, capitolul 11: "Si Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uriah, si a fost greu bolnav". Si versul 18 zice: ’Si se intampla ca in a saptea zi, copilul sa moara". Idea de justitie a lui Dumnezeu in legatura cu uciderea sotului Bathshebei, a fost ca Dumnezeu insusi sa omoare copilul inocent al acesteia. Aceasta este "dreptatea lui Dumnezeu", conform Bibliei crestine.
Exodul 22:18 zice: "Nu trebuie sa rabzi ca o vrajitoare sa traiasca". Cand crestinismul a avut puterea, aceste opt cuvinte au facut ca sute de mii de oameni inocenti sa fie torturati si arsi de vii.
Porunca Domnului in Exodul 21:2: "Daca cumperi un rob evreu, 6 ani trebuie sa te slujeasca, iar in al saptelea el trebuie sa fie liber fara plata". Exodul 21:4 zice: "Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si aceasta i-a nascut lui fii sau fiice, sotia si copii ei trebuie sa fie ale stapanului, iar el sa iasa singur".
Exodul 21: 5,6 spune: "Si daca robul zice clar, ‘Eu iubesc pe stapanul meu, nevasta mea si copii mei si nu voi ca sa ies slobod’, atunci stapanul sa-l duca in fata judecatorilor si stapanul sa-i gaureasca urechea cu o sula, iar el sa-i ramana rob pe vecie".
Numeri 31:15: "Si Moise le spuse lor, ’Cum ? ati lasat in viata toate femeile?’ "
Si versul 17 si 18 zice: "Acum dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; dar lasati in viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele cari n-au cunoscut impreunarea cu un barbat".
Biblia ne spune ca Dumnezeu este un criminal; ca Dumnezeu a ucis, sau a facut ca sa fie ucisi milioane de oameni nevinovati. Ca Dumnezeu a aprobat uciderea de civili, de copilasi mici, de batrani fara putere, de femei fara aparare, de prizonieri de razboi si chiar de biete dobitoace. Ne spune ca Dumnezeu a aprobat ordinele date soldatilor de catre Moise, ca acestia "sa tina fecioarele pentru ei". Asta este notiunea de morala pe care vrem sa o absolutizam?
Nevoia de Dumnezeu
Nevoia de Dumnezeu si fenomenul numit Dumnezeu sunt doua lucruri complet diferite.
Dumnezeu exista sau nu exista independent de nevoia noastra fata de el.
Oamenii confunda adesea nevoia lor personala de Dumnezeu, adica nevoia de a simti sprijinul unei forte sau autoritati aflate deasupra cotidianului, cu realitatea existentei acestei autoritati.
Rational, Dumnezeu nu poate fi cunoscut sau inteles. Orice realitate pe care nu o pot cunoaste cu simturile si cu ratiunea mea imi este inaccesibila, nu o pot detecta, deci nu gresesc atunci cand spun ca o asemenea realitate nu exista. Nu exista, pana la proba contrarie.
Unii afirma ca exista Dumnezeu. Foarte bine, au motivele lor pentru a spune asta. Dar am voie sa fiu sceptic: eu nu il vad, nu il simt, nu il detectez, deci pentru mine nu exista. Cel care crede si vrea sa ma convinga si pe mine, trebuie intai sa-mi explice conceptul de Dumnezeu (care este definitia notiunii de Dumnezeu, este o entitate omniscienta, omnipotenta, dreapta, iubitoare, perfecta, creatoarea intregului univers? cum se face ca eu nu sesizez existenta acestei entitati?) si sa-mi arate motivele pentru care ar trebui sa adopt aceeasi pozitie.
Ideea ca trebuie renuntat la cunoasterea rationala in favoarea unei cunoasteri obtinuta prin revelatie nu-si are sensul. Cunoasterea se bazeaza pe fapte, dovezi, argumente, nu pe emotii sau necesitati sufletesti. Pentru ca realitatea poate fi extrem de diferita de ceea ce dorim: degeaba avem nevoie de Dumnezeu sau de Jupiter, Prometeu, Krishna, Manitu, degeaba ne punem sperantele in Dumnezeu, daca prin cercetare nu putem confirma in mod cert:
1. existenta lui Dumnezeu
2. capacitatea lui Dumnezeu de a ne recepta mesajele pe care i le adresam
3. capacitatea lui Dumnezeu de a intelege dorintele si nevoile noastre
4. disponibilitatea lui Dumnezeu de a ne ajuta
5. posibiltatea lui Dumnezeu de a-si concretiza practic intentiile
Ateul nu afirma ca Dumnezeu nu exista. Credinciosul afirma "exista Dumnezeu", iar ateul spune doar "nu cred, fara dovezi". E ca la judecata, nu-i suficient sa afirmi existenta unui lucru fara a aduce probe. Nu trebuie demonstrata negatia "nu cred", ci trebuie aduse dovezi in sprijinul lui "eu cred". "Eu cred pentru ca..." sau "trebuie sa crezi pentru ca...".
Ateul este un sceptic, dar un sceptic care poate fi convins. Un ateu adevarat va deveni credincios in momentul in care existenta lui Dumnezeu ii va fi dovedita indubitabil.
Credinciosii fac o mare greseala numind ateismul "un alt fel de religie". Exista cineva care sa creada in spiridusi? Probabil ca nu. Asta inseamna ca noi credem in inexistenta spiridusilor? Nu, inseamna doar (deosebirea este uriasa!) ca nu credem in existenta lor. Daca am vedea urmele unor pasi minusculi pe birou, am spune ca sunt urme de spiridusi? Nu, am cauta o alta explicatie, logica. Dar daca maine am vedea, cu ochii nostri, spiridusi adevarati misunand pe langa monitor, am mai afirma ca spiridusii nu exista? Bineinteles ca nu. Am crede ca exista. Asa e si cu Dumnezeu: atat timp cat nu am vazut nici un lucru care sa-i confirme existenta, nu putem fi condamnati daca, pana la proba contrarie, nu credem in existenta sa.
Dumnezeu exista sau nu exista independent de nevoia noastra fata de el.
Oamenii confunda adesea nevoia lor personala de Dumnezeu, adica nevoia de a simti sprijinul unei forte sau autoritati aflate deasupra cotidianului, cu realitatea existentei acestei autoritati.
Rational, Dumnezeu nu poate fi cunoscut sau inteles. Orice realitate pe care nu o pot cunoaste cu simturile si cu ratiunea mea imi este inaccesibila, nu o pot detecta, deci nu gresesc atunci cand spun ca o asemenea realitate nu exista. Nu exista, pana la proba contrarie.
Unii afirma ca exista Dumnezeu. Foarte bine, au motivele lor pentru a spune asta. Dar am voie sa fiu sceptic: eu nu il vad, nu il simt, nu il detectez, deci pentru mine nu exista. Cel care crede si vrea sa ma convinga si pe mine, trebuie intai sa-mi explice conceptul de Dumnezeu (care este definitia notiunii de Dumnezeu, este o entitate omniscienta, omnipotenta, dreapta, iubitoare, perfecta, creatoarea intregului univers? cum se face ca eu nu sesizez existenta acestei entitati?) si sa-mi arate motivele pentru care ar trebui sa adopt aceeasi pozitie.
Ideea ca trebuie renuntat la cunoasterea rationala in favoarea unei cunoasteri obtinuta prin revelatie nu-si are sensul. Cunoasterea se bazeaza pe fapte, dovezi, argumente, nu pe emotii sau necesitati sufletesti. Pentru ca realitatea poate fi extrem de diferita de ceea ce dorim: degeaba avem nevoie de Dumnezeu sau de Jupiter, Prometeu, Krishna, Manitu, degeaba ne punem sperantele in Dumnezeu, daca prin cercetare nu putem confirma in mod cert:
1. existenta lui Dumnezeu
2. capacitatea lui Dumnezeu de a ne recepta mesajele pe care i le adresam
3. capacitatea lui Dumnezeu de a intelege dorintele si nevoile noastre
4. disponibilitatea lui Dumnezeu de a ne ajuta
5. posibiltatea lui Dumnezeu de a-si concretiza practic intentiile
Ateul nu afirma ca Dumnezeu nu exista. Credinciosul afirma "exista Dumnezeu", iar ateul spune doar "nu cred, fara dovezi". E ca la judecata, nu-i suficient sa afirmi existenta unui lucru fara a aduce probe. Nu trebuie demonstrata negatia "nu cred", ci trebuie aduse dovezi in sprijinul lui "eu cred". "Eu cred pentru ca..." sau "trebuie sa crezi pentru ca...".
Ateul este un sceptic, dar un sceptic care poate fi convins. Un ateu adevarat va deveni credincios in momentul in care existenta lui Dumnezeu ii va fi dovedita indubitabil.
Credinciosii fac o mare greseala numind ateismul "un alt fel de religie". Exista cineva care sa creada in spiridusi? Probabil ca nu. Asta inseamna ca noi credem in inexistenta spiridusilor? Nu, inseamna doar (deosebirea este uriasa!) ca nu credem in existenta lor. Daca am vedea urmele unor pasi minusculi pe birou, am spune ca sunt urme de spiridusi? Nu, am cauta o alta explicatie, logica. Dar daca maine am vedea, cu ochii nostri, spiridusi adevarati misunand pe langa monitor, am mai afirma ca spiridusii nu exista? Bineinteles ca nu. Am crede ca exista. Asa e si cu Dumnezeu: atat timp cat nu am vazut nici un lucru care sa-i confirme existenta, nu putem fi condamnati daca, pana la proba contrarie, nu credem in existenta sa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)