Stiu ca se apropie craciunul, dar n-am chef deocamdata sa scriu despre Sf. Nicolae. Poate intr-una din zilele urmatoare.
Asa ca o sa scriu putin despre Sf Valentin, care este celebrat de crestinatatea occidentala (mai nou si de orientali, dar neoficial, nu este trecut in calendar, ori chiar de musulmani :) ) prin februarie. Prilej pentru ca unele domnite sa astepte sa fie bagate in seama mai mult decat merita (detalii pe alt blog)
Sa vedem ce care este realitatea cu privire la acest asa-zis sfant.
Faunus Lupercalus
O prima incursiune in timp, ne transporta in Roma antica. In fiecare an, la 15 februarie, aici se sarbatoreau Lupercaliile, inchinate zeului fecunditatii, pastorilor si turmelor sale, pe numele sau de divinitate - Faunus Lupercalus. Era o sarbatoare pagana, un ritual de purificare, savarsit la sfarsitul fiecarui an calendaristic, caci anul urmator incepea doar peste cateva zile: la 1 martie.
In aceasta zi, preotii sacrificau un tap in grota care se credea ca adapostise lupoaica ce alaptase pe fondatorii Romei, Romulus si Remus. Grota este localizata pe muntele Palatin, una din cele sapte coline ale Cetatii Eterne. Cu singele animalului ucis, erau unsi - in cadrul unui ceremonial simbolizand purificarea pastorilor - tinerii proveniti din famiile nobile.
Urma partea cea mai dinamica a petrecerii. Preoti si tineri, deghizati in pieile animalelor sacrificate porneau intr-o cursa nebuna pe ulitele stramte al orasului, sfichiuind cu bice formate din pieile acelorasi dobitoace pe oricine il intalneau in cale. Nimeni nu se ferea, deoarece superstitiile ii indemnau pe romani sa creada ca orice contact de acest fel este de bun augur. Mai cu seama femeile se inghesuiau sa fie biciuite, asteptandu-se dupa aceea sa aiba o sarcina si o nastere usoare. Finalul zilei era incheiat de o petrecere si o masa copioasa, unde se formau si viitoarele cupluri de indragostiti.
Papa Gelasiu I
Ne aflam la sfarsitul secolului al V-lea. Pe tronul Sfatului Scaun se suise, din anul 492, africanul Gelasiu. Desi timpurile s-au schimbat, iar crestinismul si-a impus autoritatea, Lupercaliile se sarbatoresc cu acelasi entuziasm, ca si altadata. O distractie pagana intr-o lume majoritar crestina era prea mult pentru intaiul slujitor la Bisericii.
Papa nu putea ramane indiferent. Ii trimite o scrisoare senatorului Andromacus, cunoscut pentru atasamentul sau fata de Lupercalii, in care denunta comportamentul imoral manifestat in timpul petrecerii, ia in deradere superstitiile celor care isi pun speranta in demoni ca sa le schimbe soarta in bine si - tot in bataie de joc - se intreaba de ce zeul nu i-a putut feri de epidemiile care facusera ravagii in urma cu cativa ani (bine, omitea sa spuna de ce Dumnezeul caruia i se inchina el nu a facut acest gest).
Nu interzice, totusi, sarbatoarea pagana, dar instituie in ziua de 14 februarie sarbatoarea Sfantului Valentin, cu intentia vadita de a o contracara pe prima. Izvoarele istorice uita sa consemneze si cine fusese in viata lumeasca cel santificat, cel care si-a consacrat viata protejarii indragostitilor, daca a existat si in realitate acel cineva.
Misteriosul Sf. Valentin
Nici biserica, nici istoria n-au putut sa se puna de acord in acesta privinta, desi nu mai putin de sapte sfinti cu acest nume sunt sarbatoriti in aceeasi zi de 14 februarie. Identitatea lumeasca a Sfatului Valentin, patronul dragostei, ramane o enigma. Toti sapte isi disputa aceasta identitate.
Primul ar fi un preot roman din secolul al III-lea, cu vreo doua secole inainte ca Papa Gelasiu I sa ocupe Sfantul Scaun. Imparat era un personaj obscur, care a domnit doar doi ani, dar a avut timp sa faca destul rau semenilor sai. Se nume Claudiu al II-lea Goticul. Pe cand era angajat intr-o sangeroasa campanie militara, acestuia i-a venit ideea sa interzica barbatilor sa se casatoreasca, sub pretextul menajarii fortelor de excesele unei vieti de familie prea tumultuoase.
Preotul Valentin sfideaza vointa imperiala si continua sa dea binecuvantarea celor care vor sa-si uneasca destinele. Este divulgat, prins si inchis. In temnita, o cunoste pe Leonora, fata oarba a paznicului sau. Ii reda vederea, iar aceasta il ingrijeste pana in momentul executiei. Atunci, el ii scrie un biletel, semnat „Al tau Valentin”, gest despre care se spune ca ar sta la originea obiceiului de a se trimite scrisori de dragoste in aceasta zi.
Pana aici, lucrurile par simple.
Se complica, atunci cand intra in scena ceilalti sfinti, pe care contemporanii lor incep sa-i confunde intre ei. Mai ales, ca poarta toti acelasi nume. Un al doilea dintre ei a trait cam in acelasi timp. Era tot preot si a ajuns gratie calitatilor sale episcop de Terni. Dintre talentele pe care le avea, cel mai impresionant era, cica, capacitatea de a insanatosi oamenii.
Chemat la Roma de filosoful Craton pentru a-i ingriji fiul, episcopul se converteste la crestinism, pas care l-a costat viata. Prefectul Romei, un anume Placid, il condamna la moarte sub pretextul ca s-a pus in slujba crestinilor. Valentin este decapitat si, printr-o logica inexplicabila, este retinut de biserica, tot ca protector al indragostitilor.
Nemtii sarbatoresc si ei, si tot la 14 februarie, un Sfant Valentin al lor, desigur preot si, desigur, aparator al iubirii. Acesta ar fi construit o biserica si un asezamant pentru sarmani, dedicandu-si viata ingrijirii epilepticilor. Memoria populara il considera (oare din acest motiv?) protector al indragostitilor. Cam asa stau lucrurile si cu ceilalti patru sfinti Valentin. Inflatia de ”protectori” ai dragostei nu putea avea decat un singur rezultat: sa arunce sarbatoarea intr-un con de umbra.
Abia tarziu, in Evul Mediu, ziua Sfantului Valentin isi regaseste vechea vocatie din antichitate si revine in atentie. In fiecare an, de 14 februarie, deci cam pe la sfarsitul iernii, apare obiceiul sa se traga la sorti perechile care se formeaza pentru a porni la vanatoarea rozatoarelor pe camp. Este in felul sau un joc, o ”loterie” a dragostei, asemanatoare cu cea de pe vremea Lupercaliilor. Perechi-perechi, multimea se avanta, inarmata cu torte, in cautarea soarecilor si cartitelor. „Valentin” se numeau baietii pe care sortii i-au ales sa insoteasca cate o fata in aceasta escapada, care avea si partea ei romantica.
Valentin fara Valentina nu se poate
Pentru ca exista si o Valentina, care vine din insulele britanice. Numele semnifica insusi mesajul de dragoste trimis persoanei iubite. Chaucer il pomeneste in scrierile sale, iar Charles d'Orleans, prizonier timp de 25 de ani la curtea Angliei, il aduce ca obicei pe pamant francez, odata cu eliberarea sa.
Abia in 1496, ziua de Sf. Valentin este aleasa oficial, tot in Franta, ca zi a indragostitilor. Probabil, in semn de omagiu adus primului dintre sfintii pomeniti, cel care i-a redat vederea sarmanei Leonora.
In decursul secolului care urmeaza, sarbatoarea se raspandeste apoi in toata Europa, ajungand incet-incet la faima de astazi.
luni, 20 decembrie 2010
vineri, 10 decembrie 2010
marți, 16 noiembrie 2010
luni, 1 noiembrie 2010
Bona
Zilele trecute, la micul dejun, in timp ce ii dadeam cereale cu lapte fetitei mele de doi ani si opt luni, purtam (ca de obicei) diverse conversatii impreuna. La un moment dat ma intreaba:
- Tati, de ce ploua?
Nu ploua. Intrebarea era una din nesfarsitul sir de "de ce"-uri pe care le lanseaza la varsta asta cu cadenta cu care Kalashnikov improasca cu gloante. Si, evident, era a cincimiitreisutecinzecisaptea oara cand punea aceasta intrebare. Nu i-am mai spus, ca de celelalte cincimiitreisutecinzecisase ori, explicatia, si am intrebat-o pe ea:
- Tu esti o fetita mare si stii de ce ploua. Spune-mi tu mie de ce ploua.
Si in loc sa aud ceea ce anticipam, explicatia pe care i-am dat-o de nenumarate ori atat eu, cat si sotia, o aud ca zice:
- Pent'u ca asa v'ea doamne-doamne!
Mi-a inghetat lingurita in mana. Cred ca m-am facut verde-albastru la fata in secunda aia. Dupa primele fractiuni de secunda de soc am fost in stare sa zambesc si sa o intreb:
- Cine ti-a spus tie lucrul asta?
Raspunsul a fost, evident, cel pe care il banuiam:
- Luiza!
Luiza este bona ei. Sfidand toate sfaturile pedagogilor (care spun ca adultii care ingrijesc un copil nu trebuie sa se contrazica in explicatiile date micutilor) am reusit sa articulez:
- Maria, dar tu stii ca ploua pentru ca vantul aduce nori plini cu apa care se scutura si apa asta uda iarba si florile ca sa creasca mari si frumoase... Luiza a gresit, nu a invatat prea bine cand a fost la scoala despre ploaie, dar cand vine o sa ii spunem si ei de ce ploua, si de acum inainte o sa stie si ea.
Dupa ce bona a venit, primul lucru pe care l-a facut fetita a fost sa strige bucuroasa, chiar inainte sa o salute:
- Luiza, stiu de ce ploua!
I-am atras atentia bonei, fara sa fie de fata fetita, ca noi nu dam astfel de explicatii copiilor, cand intreaba ceva. Nu i-am spus direct ca la urmatoarea abatere de acest gen s-ar putea sa urmeze concedierea... Oare s-ar putea plange, intr-un astfel de caz, la CNCD pentru discriminare religioasa?
- Tati, de ce ploua?
Nu ploua. Intrebarea era una din nesfarsitul sir de "de ce"-uri pe care le lanseaza la varsta asta cu cadenta cu care Kalashnikov improasca cu gloante. Si, evident, era a cincimiitreisutecinzecisaptea oara cand punea aceasta intrebare. Nu i-am mai spus, ca de celelalte cincimiitreisutecinzecisase ori, explicatia, si am intrebat-o pe ea:
- Tu esti o fetita mare si stii de ce ploua. Spune-mi tu mie de ce ploua.
Si in loc sa aud ceea ce anticipam, explicatia pe care i-am dat-o de nenumarate ori atat eu, cat si sotia, o aud ca zice:
- Pent'u ca asa v'ea doamne-doamne!
Mi-a inghetat lingurita in mana. Cred ca m-am facut verde-albastru la fata in secunda aia. Dupa primele fractiuni de secunda de soc am fost in stare sa zambesc si sa o intreb:
- Cine ti-a spus tie lucrul asta?
Raspunsul a fost, evident, cel pe care il banuiam:
- Luiza!
Luiza este bona ei. Sfidand toate sfaturile pedagogilor (care spun ca adultii care ingrijesc un copil nu trebuie sa se contrazica in explicatiile date micutilor) am reusit sa articulez:
- Maria, dar tu stii ca ploua pentru ca vantul aduce nori plini cu apa care se scutura si apa asta uda iarba si florile ca sa creasca mari si frumoase... Luiza a gresit, nu a invatat prea bine cand a fost la scoala despre ploaie, dar cand vine o sa ii spunem si ei de ce ploua, si de acum inainte o sa stie si ea.
Dupa ce bona a venit, primul lucru pe care l-a facut fetita a fost sa strige bucuroasa, chiar inainte sa o salute:
- Luiza, stiu de ce ploua!
I-am atras atentia bonei, fara sa fie de fata fetita, ca noi nu dam astfel de explicatii copiilor, cand intreaba ceva. Nu i-am spus direct ca la urmatoarea abatere de acest gen s-ar putea sa urmeze concedierea... Oare s-ar putea plange, intr-un astfel de caz, la CNCD pentru discriminare religioasa?
miercuri, 13 octombrie 2010
Minunile Sfintei Paraschiva
De aici:
9. O femeie de la ţară, foarte disperată, a venit la Sfânta Paraschiva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic şi a plecat. Peste o săptămână a venit să-i mulţumească Sfintei Paraschiva, că a găsit vaca în al treilea sat.
Daca nu se ruga, vaca ar fi fost in primul sat in care cauta? Cum naiba a facut legatura intre "pomelnic" si gasirea vacii dupa o saptamana?
10. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie şi-mi spune că are o fată cam leneşă şi putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă şi pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă ştie rugăciuni, mi-a răspuns că nu ştie nici o rugăciune. Am dus-o în faţa sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva şi i-am zis să stea în genunchi să se roage cum ştie. Ea a spus sfintei că are frică de română şi ştie numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat şi fata a reuşit bine.
Vine altă grijă şi mai grea: admiterea la facultate. Fetiţa vine de acuma singură la Biserică şi mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine şi îi spune Sfintei Paraschiva că ea ştie la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o şi a luat media şapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.
Mama sa vine iarăşi cu lacrimi la Sfânta Paraschiva şi iarăşi sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui şef mare al oraşului şi acesta face demersuri la Bucureşti şi se mai aprobă patru locuri, în care intră şi fetiţa în cauză. Aşa a ajutat-o cuvioasa să intre şi fetiţa ei şi de atunci fata şi mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulţumească.
Deci ce-a facut concret prea-cuvioasa Paraschiva: l-a determinat pe un potentat local sa faca putin trafic de influenta, astfel incat si loaza care din toata chimia a invatat doar despre oxigen si din toata literatura doar cate ceva despre Eminescu, sa capete un loc nemeritat la facultate?
11. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniştit am întrebat-o ce are. Şi a zis că e foarte fericită şi a venit să-i mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa, venind în drum spre Iaşi la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnişoara, foarte mândră, mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Sfânta Paraschiva şi i-am cerut ajutorul şi mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc Cuvioasei".
Asta-i formidabila: cineva bine pregatit esueaza, cea care habar n-are reuseste pentru ca in loc sa invete, se roaga. De asta merge tara asta asa de prost.
13. Două cumnate trăiau într-o casă, în buna înţelegere, într-o zi la una din ele au dispărut 200 de lei. Ea a reproşat cumnatei sale că aceea i-a luat, cea învinuită s-a jurat că nu ştie nimica, dar degeaba... Atunci a venit la Sfânta Paraschiva, a dat pomelnic în care s-a rugat ca Sfânta Paraschiva să arate cine este vinovat, ea sau cea care cleveteşte. După două săptămâni copilul de nouă ani al păgubaşei, jucându-se pe stradă, a fost omorât de o maşină. S-a adeverit că acuzaţia era nedreaptă, femeia care acuza era mincinoasă.
Paraschiva omoara un copil doar pentru a face o demonstratie?!
14. Pe ziua de 16 octombrie 1968 vine o mamă într-o stare de nebunie, ţipă, strigă, plânge, îşi rupe părul... Am intrebat-o ce are. Mi-a spus că e foarte vinovată faţă de Sfânta Paraschiva.
În ziua hramului, Sfânta Paraschiva, 14 octombrie, ea s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, o femeie bătrână şi credincioasă, îi spune: "Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare - ziua Sfintei Paraschiva".
Ea îi răspunde: "în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi". La o oră după acesta discuţie, şi-a trimis fetiţa ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas şi fetiţa nu mai vine. în cele din urmă, o vecină a venit şi i-a spus că fetiţa e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăinţa mamei a fost sinceră şi fetiţa s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicaţie.
Bine ca macar pe asta n-a omorat-o....
15. În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. în ziua de 14 octombrie - hramul Sfintei Paraschiva - soţia profesorului i-a spus femeii din casă: "Astăzi să faci săpun". Aceea, fiind creştină, i-a răspuns: "Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Paraschiva şi mă duc la Sfânta Mitropolie la slujbă". Şi g-a dus la sfintele slujbe.
Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A aşezat un cazan afară şi acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică şi cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetiţa ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului şi la un moment-dat, a căzut în el şi a murit imediat.
Asta n-a mai avut noroc sa scape "doar" cu un accident de autobuz, preasfanta a omorat-o. Ii cam place preasfintei sa omoare copii.
20. O femeie a venit la Sfânta Paraschiva cu rugăciuni pentru soţul ei care a fost condamnat la zece ani de închisoare. După doi ani s-a întors acasă. Ea a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva.
Acum n-a mai omorat pe nimeni, dar a ajutat la eliberarea unui criminal?
23. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum ştie şi ea îi va ajuta.
Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina".
La examen intră trei candidaţi. Li se dă cutia cu bileţele, trag primii doi bileţelele şi la urmă trage şi ea cu strângere de inimă, şi mare-i fu mirarea că-i vine pe bileţel splina. A ştiut perfect şi a luat zece.
A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva. De la uşă a început să plângă şi să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă..., nu eu...". Şi de atunci era nedespărţită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină şi acum e medic în Iaşi.
Norocul meu ca ma tratez in Bucuresti... Daca va imbolnaviti, evitati doctoritele din Iasi, riscati sa dati peste cineva care indiferent ce boala aveti, va da medicamente pentru splina.
9. O femeie de la ţară, foarte disperată, a venit la Sfânta Paraschiva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic şi a plecat. Peste o săptămână a venit să-i mulţumească Sfintei Paraschiva, că a găsit vaca în al treilea sat.
Daca nu se ruga, vaca ar fi fost in primul sat in care cauta? Cum naiba a facut legatura intre "pomelnic" si gasirea vacii dupa o saptamana?
10. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie şi-mi spune că are o fată cam leneşă şi putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă şi pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă ştie rugăciuni, mi-a răspuns că nu ştie nici o rugăciune. Am dus-o în faţa sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva şi i-am zis să stea în genunchi să se roage cum ştie. Ea a spus sfintei că are frică de română şi ştie numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat şi fata a reuşit bine.
Vine altă grijă şi mai grea: admiterea la facultate. Fetiţa vine de acuma singură la Biserică şi mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine şi îi spune Sfintei Paraschiva că ea ştie la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o şi a luat media şapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.
Mama sa vine iarăşi cu lacrimi la Sfânta Paraschiva şi iarăşi sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui şef mare al oraşului şi acesta face demersuri la Bucureşti şi se mai aprobă patru locuri, în care intră şi fetiţa în cauză. Aşa a ajutat-o cuvioasa să intre şi fetiţa ei şi de atunci fata şi mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulţumească.
Deci ce-a facut concret prea-cuvioasa Paraschiva: l-a determinat pe un potentat local sa faca putin trafic de influenta, astfel incat si loaza care din toata chimia a invatat doar despre oxigen si din toata literatura doar cate ceva despre Eminescu, sa capete un loc nemeritat la facultate?
11. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniştit am întrebat-o ce are. Şi a zis că e foarte fericită şi a venit să-i mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa, venind în drum spre Iaşi la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnişoara, foarte mândră, mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Sfânta Paraschiva şi i-am cerut ajutorul şi mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc Cuvioasei".
Asta-i formidabila: cineva bine pregatit esueaza, cea care habar n-are reuseste pentru ca in loc sa invete, se roaga. De asta merge tara asta asa de prost.
13. Două cumnate trăiau într-o casă, în buna înţelegere, într-o zi la una din ele au dispărut 200 de lei. Ea a reproşat cumnatei sale că aceea i-a luat, cea învinuită s-a jurat că nu ştie nimica, dar degeaba... Atunci a venit la Sfânta Paraschiva, a dat pomelnic în care s-a rugat ca Sfânta Paraschiva să arate cine este vinovat, ea sau cea care cleveteşte. După două săptămâni copilul de nouă ani al păgubaşei, jucându-se pe stradă, a fost omorât de o maşină. S-a adeverit că acuzaţia era nedreaptă, femeia care acuza era mincinoasă.
Paraschiva omoara un copil doar pentru a face o demonstratie?!
14. Pe ziua de 16 octombrie 1968 vine o mamă într-o stare de nebunie, ţipă, strigă, plânge, îşi rupe părul... Am intrebat-o ce are. Mi-a spus că e foarte vinovată faţă de Sfânta Paraschiva.
În ziua hramului, Sfânta Paraschiva, 14 octombrie, ea s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, o femeie bătrână şi credincioasă, îi spune: "Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare - ziua Sfintei Paraschiva".
Ea îi răspunde: "în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi". La o oră după acesta discuţie, şi-a trimis fetiţa ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas şi fetiţa nu mai vine. în cele din urmă, o vecină a venit şi i-a spus că fetiţa e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăinţa mamei a fost sinceră şi fetiţa s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicaţie.
Bine ca macar pe asta n-a omorat-o....
15. În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. în ziua de 14 octombrie - hramul Sfintei Paraschiva - soţia profesorului i-a spus femeii din casă: "Astăzi să faci săpun". Aceea, fiind creştină, i-a răspuns: "Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Paraschiva şi mă duc la Sfânta Mitropolie la slujbă". Şi g-a dus la sfintele slujbe.
Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A aşezat un cazan afară şi acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică şi cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetiţa ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului şi la un moment-dat, a căzut în el şi a murit imediat.
Asta n-a mai avut noroc sa scape "doar" cu un accident de autobuz, preasfanta a omorat-o. Ii cam place preasfintei sa omoare copii.
20. O femeie a venit la Sfânta Paraschiva cu rugăciuni pentru soţul ei care a fost condamnat la zece ani de închisoare. După doi ani s-a întors acasă. Ea a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva.
Acum n-a mai omorat pe nimeni, dar a ajutat la eliberarea unui criminal?
23. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum ştie şi ea îi va ajuta.
Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina".
La examen intră trei candidaţi. Li se dă cutia cu bileţele, trag primii doi bileţelele şi la urmă trage şi ea cu strângere de inimă, şi mare-i fu mirarea că-i vine pe bileţel splina. A ştiut perfect şi a luat zece.
A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva. De la uşă a început să plângă şi să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă..., nu eu...". Şi de atunci era nedespărţită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină şi acum e medic în Iaşi.
Norocul meu ca ma tratez in Bucuresti... Daca va imbolnaviti, evitati doctoritele din Iasi, riscati sa dati peste cineva care indiferent ce boala aveti, va da medicamente pentru splina.
miercuri, 29 septembrie 2010
Cine stie mai multe despre religie?
Un studiu facut in SUA demonstreaza ca cel mai bine informati despre religie nu sunt, asa cum s-ar astepta poate unii, cei care practica respectiva religie, ci ateii si agnosticii:
Researchers from the independent Pew Forum on Religion and Public Life phoned more than 3,400 Americans and asked them 32 questions about the Bible, Christianity and other world religions, famous religious figures and the constitutional principles governing religion in public life.
On average, people who took the survey answered half the questions incorrectly, and many flubbed even questions about their own faith.
Those who scored the highest were atheists and agnostics, as well as two religious minorities: Jews and Mormons. The results were the same even after the researchers controlled for factors like age and racial differences.
“Even after all these other factors, including education, are taken into account, atheists and agnostics, Jews and Mormons still outperform all the other religious groups in our survey,” said Greg Smith, a senior researcher at Pew.
That finding might surprise some, but not Dave Silverman, president of American Atheists, an advocacy group for nonbelievers that was founded by Madalyn Murray O’Hair.
“I have heard many times that atheists know more about religion than religious people,” Mr. Silverman said. “Atheism is an effect of that knowledge, not a lack of knowledge. I gave a Bible to my daughter. That’s how you make atheists.”
Among the topics covered in the survey were: Where was Jesus born? What is Ramadan? Whose writings inspired the Protestant Reformation? Which Biblical figure led the exodus from Egypt? What religion is the Dalai Lama? Joseph Smith? Mother Theresa? In most cases, the format was multiple choice.
The researchers said that the questionnaire was designed to represent a breadth of knowledge about religion, but was not intended to be regarded as a list of the most essential facts about the subject. Most of the questions were easy, but a few were difficult enough to discern which respondents were highly knowledgeable.
On questions about the Bible and Christianity, the groups that answered the most right were Mormons and white evangelical Protestants.
On questions about world religions, like Islam, Buddhism, Hinduism and Judaism, the groups that did the best were atheists, agnostics and Jews.
One finding that may grab the attention of policy makers is that most Americans wrongly believe that anything having to do with religion is prohibited in public schools.
An overwhelming 89 percent of respondents, asked whether public school teachers are permitted to lead a class in prayer, correctly answered no.
But fewer than one of four knew that a public school teacher is permitted “to read from the Bible as an example of literature.” And only about one third knew that a public school teacher is permitted to offer a class comparing the world’s religions.
The survey’s authors concluded that there was “widespread confusion” about “the line between teaching and preaching.”
Mr. Smith said the survey appeared to be the first comprehensive effort at assessing the basic religious knowledge of Americans, so it is impossible to tell whether they are more or less informed than in the past.
The phone interviews were conducted in English and Spanish in May and June. There were not enough Muslim, Buddhist or Hindu respondents to say how those groups ranked.
Clergy members who are concerned that their congregants know little about the essentials of their own faith will no doubt be appalled by some of these findings:
¶ Fifty-three percent of Protestants could not identify Martin Luther as the man who started the Protestant Reformation.
¶ Forty-five percent of Catholics did not know that their church teaches that the consecrated bread and wine in holy communion are not merely symbols, but actually become the body and blood of Christ.
¶ Forty-three percent of Jews did not know that Maimonides, one of the foremost rabbinical authorities and philosophers, was Jewish.
The question about Maimonides was the one that the fewest people answered correctly. But 51 percent knew that Joseph Smith was Mormon, and 82 percent knew that Mother Theresa was Roman Catholic.
Sursa, aici: http://www.nytimes.com/2010/09/28/us/28religion.html?src=ISMR_HP_LO_MST_FB
On Basic Religion Test, Many Doth Not Pass
By LAURIE GOODSTEIN
Americans are by all measures a deeply religious people, but they are also deeply ignorant about religion.Researchers from the independent Pew Forum on Religion and Public Life phoned more than 3,400 Americans and asked them 32 questions about the Bible, Christianity and other world religions, famous religious figures and the constitutional principles governing religion in public life.
On average, people who took the survey answered half the questions incorrectly, and many flubbed even questions about their own faith.
Those who scored the highest were atheists and agnostics, as well as two religious minorities: Jews and Mormons. The results were the same even after the researchers controlled for factors like age and racial differences.
“Even after all these other factors, including education, are taken into account, atheists and agnostics, Jews and Mormons still outperform all the other religious groups in our survey,” said Greg Smith, a senior researcher at Pew.
That finding might surprise some, but not Dave Silverman, president of American Atheists, an advocacy group for nonbelievers that was founded by Madalyn Murray O’Hair.
“I have heard many times that atheists know more about religion than religious people,” Mr. Silverman said. “Atheism is an effect of that knowledge, not a lack of knowledge. I gave a Bible to my daughter. That’s how you make atheists.”
Among the topics covered in the survey were: Where was Jesus born? What is Ramadan? Whose writings inspired the Protestant Reformation? Which Biblical figure led the exodus from Egypt? What religion is the Dalai Lama? Joseph Smith? Mother Theresa? In most cases, the format was multiple choice.
The researchers said that the questionnaire was designed to represent a breadth of knowledge about religion, but was not intended to be regarded as a list of the most essential facts about the subject. Most of the questions were easy, but a few were difficult enough to discern which respondents were highly knowledgeable.
On questions about the Bible and Christianity, the groups that answered the most right were Mormons and white evangelical Protestants.
On questions about world religions, like Islam, Buddhism, Hinduism and Judaism, the groups that did the best were atheists, agnostics and Jews.
One finding that may grab the attention of policy makers is that most Americans wrongly believe that anything having to do with religion is prohibited in public schools.
An overwhelming 89 percent of respondents, asked whether public school teachers are permitted to lead a class in prayer, correctly answered no.
But fewer than one of four knew that a public school teacher is permitted “to read from the Bible as an example of literature.” And only about one third knew that a public school teacher is permitted to offer a class comparing the world’s religions.
The survey’s authors concluded that there was “widespread confusion” about “the line between teaching and preaching.”
Mr. Smith said the survey appeared to be the first comprehensive effort at assessing the basic religious knowledge of Americans, so it is impossible to tell whether they are more or less informed than in the past.
The phone interviews were conducted in English and Spanish in May and June. There were not enough Muslim, Buddhist or Hindu respondents to say how those groups ranked.
Clergy members who are concerned that their congregants know little about the essentials of their own faith will no doubt be appalled by some of these findings:
¶ Fifty-three percent of Protestants could not identify Martin Luther as the man who started the Protestant Reformation.
¶ Forty-five percent of Catholics did not know that their church teaches that the consecrated bread and wine in holy communion are not merely symbols, but actually become the body and blood of Christ.
¶ Forty-three percent of Jews did not know that Maimonides, one of the foremost rabbinical authorities and philosophers, was Jewish.
The question about Maimonides was the one that the fewest people answered correctly. But 51 percent knew that Joseph Smith was Mormon, and 82 percent knew that Mother Theresa was Roman Catholic.
Sursa, aici: http://www.nytimes.com/2010/09/28/us/28religion.html?src=ISMR_HP_LO_MST_FB
Sfintia sa deputatul
Un deputat hunedorean a fost pictat între sfinţi, pe pereţii bisericii din comuna Şoimuş
Figura zâmbitoare a deputatului Laurenţiu Nistor, fost primar în perioada 1990 – 2008 al comunei Şoimuş, de care aparţine satul Bejan, împodobeşte unul dintre zidurile lăcaşului, tronând între icoana "Înaltpreasfinţitului" Timotei, Episcopul Aradului, şi cea a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.
Laurenţiu Nistor este imaginat într-un costum albastru, la cămaşă şi cravată, spre deosebire de feţele bisericeşti îmbrăcate cu haine sobre şi cu chipuri luminate de aure strălucitoare. Sub icoana fostului primar din Şoimuş sunt inscripţionate cuvintele “Domnul Laurenţiu Nistor, 1990 – 2008, primarul comunei, din 2008 deputat”.
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, "părintele" Mircea Mihuleţ a declarat că dintotdeauna ctitorii bisericlor au fost pictaţi pe bereţii bisericilor. “Oricine cunoaşte puţină istorie a religiei ortodoxe va vedea că persoanele care participă cu bani la construcţia unei biserici sunt pictate pe pereţii acestora. Nu este nimic anormal. Aşa îl avem pe Ştefan cel Mare, pe Petru Groza sau chiar pe Gigi Becali pictaţi în diferite biserici. Laurenţiu Nistor a plătit din propriul buzunar foarte mulţi bani pentru biserica de la Bejan”.
Pentru "parintele" purtator de cuvant renovare = ctitorie...
Iar meritul suprem este de a da bisercii cat mai multi bani. N-ar pune pe pereti nici sa-i pici cu ceara pe careva care salveaza vieti, care isi ajuta semenii, care ii invata si le deschide noi orizonturi... Nuuuu, in niciun caz, conteaza doar cati "ochiii dracului" doneaza bisericii.
Enoriasilor chiar nu le e scarba de comportamentul "pastorilor" lor? Inseamna ca si-i merita.
Oricum, e bine de stiut ca atunci cand ajungi la biserica risti sa te inchini in fata unui deputat.
Figura zâmbitoare a deputatului Laurenţiu Nistor, fost primar în perioada 1990 – 2008 al comunei Şoimuş, de care aparţine satul Bejan, împodobeşte unul dintre zidurile lăcaşului, tronând între icoana "Înaltpreasfinţitului" Timotei, Episcopul Aradului, şi cea a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.
Laurenţiu Nistor este imaginat într-un costum albastru, la cămaşă şi cravată, spre deosebire de feţele bisericeşti îmbrăcate cu haine sobre şi cu chipuri luminate de aure strălucitoare. Sub icoana fostului primar din Şoimuş sunt inscripţionate cuvintele “Domnul Laurenţiu Nistor, 1990 – 2008, primarul comunei, din 2008 deputat”.
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, "părintele" Mircea Mihuleţ a declarat că dintotdeauna ctitorii bisericlor au fost pictaţi pe bereţii bisericilor. “Oricine cunoaşte puţină istorie a religiei ortodoxe va vedea că persoanele care participă cu bani la construcţia unei biserici sunt pictate pe pereţii acestora. Nu este nimic anormal. Aşa îl avem pe Ştefan cel Mare, pe Petru Groza sau chiar pe Gigi Becali pictaţi în diferite biserici. Laurenţiu Nistor a plătit din propriul buzunar foarte mulţi bani pentru biserica de la Bejan”.
Pentru "parintele" purtator de cuvant renovare = ctitorie...
Iar meritul suprem este de a da bisercii cat mai multi bani. N-ar pune pe pereti nici sa-i pici cu ceara pe careva care salveaza vieti, care isi ajuta semenii, care ii invata si le deschide noi orizonturi... Nuuuu, in niciun caz, conteaza doar cati "ochiii dracului" doneaza bisericii.
Enoriasilor chiar nu le e scarba de comportamentul "pastorilor" lor? Inseamna ca si-i merita.
Oricum, e bine de stiut ca atunci cand ajungi la biserica risti sa te inchini in fata unui deputat.
luni, 20 septembrie 2010
Ioan 16:23
Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da.
Ma intreb: toti credinciosii care au cerut, prin rugaciune, cate ceva de la Dumnezeu, au primit intotdeauna ceea ce au cerut?
De ce n-o fi cerut niciunul dintre ei incetarea razboaielor, disparitia foametei, eradicarea bolilor, eliminarea tuturor suferintelor semenilor? De ce n-o fi cerut niciunul sa nu mai existe nedreptate, asuprire, minciuna, hotie? De ce n-o fi cerut niciunul eliminarea ipocriziei, a ignorantei, a prostiei? De ce n-o fi cerut niciunul cunoastere, sanatate, prosperitate, invatatura, maniere pentru toti semenii sai? Caci daca ar fi cerut, ar fi primit, cel putin asa zice Ioan 16:23.
Or fi fost ocupati sa se roage pentru potul cel mare de la Loto.
Dar nici pe ala nu l-au castigat.
Ma intreb: toti credinciosii care au cerut, prin rugaciune, cate ceva de la Dumnezeu, au primit intotdeauna ceea ce au cerut?
De ce n-o fi cerut niciunul dintre ei incetarea razboaielor, disparitia foametei, eradicarea bolilor, eliminarea tuturor suferintelor semenilor? De ce n-o fi cerut niciunul sa nu mai existe nedreptate, asuprire, minciuna, hotie? De ce n-o fi cerut niciunul eliminarea ipocriziei, a ignorantei, a prostiei? De ce n-o fi cerut niciunul cunoastere, sanatate, prosperitate, invatatura, maniere pentru toti semenii sai? Caci daca ar fi cerut, ar fi primit, cel putin asa zice Ioan 16:23.
Or fi fost ocupati sa se roage pentru potul cel mare de la Loto.
Dar nici pe ala nu l-au castigat.
Tricouri
Vreau sa imi cumpar un tricou, dar inca nu m-am decis asupra modelului, dintre cele de mai jos.
Sau asta:
Are cineva sugestii?
Are cineva sugestii?
vineri, 17 septembrie 2010
Benedict
In zborul sau spre Anglia, Benedict al XVI-lea a recunoscut ca Biserica Catolica nu s-a ocupat "prompt si decisiv" de scandalul cu abuzurile sexuale ale unor preoti catolici asupra minorilor, scrie Catholic Online. Corect ar fi fost sa spuna ca s-a ocupat, totusi, prompt si decisiv de altceva: de ascunderea gunoiului sub pres. De pusul batistei pe tambal.
In discursul tinut dupa sosirea in Marea Britanie, Benedict s-a aratat ingrijorat de raspandirea tot mai accentuata a secularismului in randul societatii si a facut o legatura intre ateismul britanic si nazismul german:
“Ne putem aminti cum Marea Britanie si liderii sai s-au opus unei tiranii naziste care voia sa-l eradicheze pe Dumnezeu din societate si a negat caracterul omenesc al multor oameni, in special al evreilor, considerati nedemni sa traiasca”
“Reflectand asupra lectiilor oferite de extremismul ateist al secolului XX, sa nu uitam niciodata cum eliminarea lui Dumnezeu, a religiei si a virtutii din viata publica conduce in cele din urma la o viziune trunchiata asupra omului si a societatii (…). Astazi, Marea Britanie se straduieste sa fie o societate moderna si multiculturala. Pe aceasta cale plina de provocari, trebuie sa isi pastreze respectul pentru acele valori traditionale si expresii culturale pe care formele tot mai agresive de secularism nu le mai apreciaza sau nici macar tolereaza”.
Imbecilul asta a uitat (sau, mai grav, pur si simplu mistifica realitatea) ca Hitler a fost crestin, ca a ucis evreii in numele lui Dumnezeu.
Zicea Hitler in Mein Kampf:
Prin Voia Domnului oamenii au fost înzestraţi cu o anume formă a corpului, cu o natură şi cu facultăţi. Oricine îi distruge opera Lui poartă război împotriva Creaţiei Domnului şi a Voinţei Domnului.
Ateist? Evolutionist? In niciun caz, era crestin si creationist get-beget.
Într-un discurs rostit în 22 Aprilie, 1922, Hitler a spus:
Sentimentele mele ca şi Creştin îmi arată în Domnul şi Mântuitorul meu un luptător. Mi-l arată pe omul care, odată singur, înconjurat doar de câţiva discipoli, i-a recunoscut pe aceşti Evrei drept ceea ce erau şi a chemat oamenii la luptă împotriva lor. Este un adevăr Dumnezeiesc că el s-a desăvârşit nu în suferinţă ci ca luptător.
Ca creştin şi ca om citesc cu iubire nesfârşită pasajul care ne spune cum Domnul s-a ridicat toată puterea Sa, a apucat biciul şi a alungat din Templu puii de vipere. Cât de teribilă a fost lupta sa împotriva otrăvii Evreieşti!
Astăzi, după două mii de ani, cu multă emoţie realizez mai profund decât înainte faptul că acesta a fost motivul pentru care El a trebuit să îşi verse sângele pe Cruce.
Ca şi Creştin nu trebuie să mă las înşelat, ci am datoria să fiu un ostaş întru Adevăr şi Dreptate.
Dacă este ceva care ar putea demonstra ca acţionăm corect, acel lucru sunt greutăţile care cresc pe zi ce trece. Ca şi creştin am o datorie şi faţă de poporul meu, şi când mă uit asupra poporului meu îi văd muncind şi trudind, iar la sfârşitul săptămânii au parte doar mizerie şi amărăciune.
Când ies dimineaţa îi văd pe aceşti oameni stând la cozi, iar când privesc chipurile lor chinuite, atunci nu cred că aş fi Creştin, ci aş fi diavolul însuşi dacă nu mi-ar fi milă de ei, dacă nu aş face ca Domnul nostru acum 2000 de ani şi nu m-aş împotrivi celor care ne exploatează şi ne jefuiesc astăzi poporul.
Mai multe detalii aici
Apropo, ce spunea Hitler despre invatamantul religios:
Secular schools can never be tolerated because such schools have no religious instruction, and a general moral instruction without religious foundation is built on air; consequently all character training and religion must be derived from faith
Intr-un discurs din 1934:
"National Socialism neither opposes the Church nor is it anti-religious, but on the contrary it stands on the ground of a real Christianity . . . For their interests cannot fail to coincide with ours alike in our fight against the symptoms of degeneracy in the world of today, in our fight against a Bolshevist culture, against atheistic movement, against criminality, and in our struggle for a consciousness of a community in our national life . . . These are not anti-Christian, these are Christian principles!"
Remarca Papei a generat critici prompte din partea organizatiilor umaniste. Biserica Catolica a incercat sa minimalizeze controversa, spunand ca Papa stie “destul de bine despre ce e vorba in ideologia nazista”. Desigur, stie. Pentru ca a impartasit-o. Desi nu sunt convins daca nu cumva verbul din ultima propozitie ar trebui pus la timpul prezent.
PS: Pentru mai multe fotografii de epoca din care razbate legatura stransa dintre crestinism si nazism, intrati aici
In discursul tinut dupa sosirea in Marea Britanie, Benedict s-a aratat ingrijorat de raspandirea tot mai accentuata a secularismului in randul societatii si a facut o legatura intre ateismul britanic si nazismul german:
“Ne putem aminti cum Marea Britanie si liderii sai s-au opus unei tiranii naziste care voia sa-l eradicheze pe Dumnezeu din societate si a negat caracterul omenesc al multor oameni, in special al evreilor, considerati nedemni sa traiasca”
“Reflectand asupra lectiilor oferite de extremismul ateist al secolului XX, sa nu uitam niciodata cum eliminarea lui Dumnezeu, a religiei si a virtutii din viata publica conduce in cele din urma la o viziune trunchiata asupra omului si a societatii (…). Astazi, Marea Britanie se straduieste sa fie o societate moderna si multiculturala. Pe aceasta cale plina de provocari, trebuie sa isi pastreze respectul pentru acele valori traditionale si expresii culturale pe care formele tot mai agresive de secularism nu le mai apreciaza sau nici macar tolereaza”.
Imbecilul asta a uitat (sau, mai grav, pur si simplu mistifica realitatea) ca Hitler a fost crestin, ca a ucis evreii in numele lui Dumnezeu.
Zicea Hitler in Mein Kampf:
Prin Voia Domnului oamenii au fost înzestraţi cu o anume formă a corpului, cu o natură şi cu facultăţi. Oricine îi distruge opera Lui poartă război împotriva Creaţiei Domnului şi a Voinţei Domnului.
Ateist? Evolutionist? In niciun caz, era crestin si creationist get-beget.
Într-un discurs rostit în 22 Aprilie, 1922, Hitler a spus:
Sentimentele mele ca şi Creştin îmi arată în Domnul şi Mântuitorul meu un luptător. Mi-l arată pe omul care, odată singur, înconjurat doar de câţiva discipoli, i-a recunoscut pe aceşti Evrei drept ceea ce erau şi a chemat oamenii la luptă împotriva lor. Este un adevăr Dumnezeiesc că el s-a desăvârşit nu în suferinţă ci ca luptător.
Ca creştin şi ca om citesc cu iubire nesfârşită pasajul care ne spune cum Domnul s-a ridicat toată puterea Sa, a apucat biciul şi a alungat din Templu puii de vipere. Cât de teribilă a fost lupta sa împotriva otrăvii Evreieşti!
Astăzi, după două mii de ani, cu multă emoţie realizez mai profund decât înainte faptul că acesta a fost motivul pentru care El a trebuit să îşi verse sângele pe Cruce.
Ca şi Creştin nu trebuie să mă las înşelat, ci am datoria să fiu un ostaş întru Adevăr şi Dreptate.
Dacă este ceva care ar putea demonstra ca acţionăm corect, acel lucru sunt greutăţile care cresc pe zi ce trece. Ca şi creştin am o datorie şi faţă de poporul meu, şi când mă uit asupra poporului meu îi văd muncind şi trudind, iar la sfârşitul săptămânii au parte doar mizerie şi amărăciune.
Când ies dimineaţa îi văd pe aceşti oameni stând la cozi, iar când privesc chipurile lor chinuite, atunci nu cred că aş fi Creştin, ci aş fi diavolul însuşi dacă nu mi-ar fi milă de ei, dacă nu aş face ca Domnul nostru acum 2000 de ani şi nu m-aş împotrivi celor care ne exploatează şi ne jefuiesc astăzi poporul.
Mai multe detalii aici
Apropo, ce spunea Hitler despre invatamantul religios:
Secular schools can never be tolerated because such schools have no religious instruction, and a general moral instruction without religious foundation is built on air; consequently all character training and religion must be derived from faith
Intr-un discurs din 1934:
"National Socialism neither opposes the Church nor is it anti-religious, but on the contrary it stands on the ground of a real Christianity . . . For their interests cannot fail to coincide with ours alike in our fight against the symptoms of degeneracy in the world of today, in our fight against a Bolshevist culture, against atheistic movement, against criminality, and in our struggle for a consciousness of a community in our national life . . . These are not anti-Christian, these are Christian principles!"
Remarca Papei a generat critici prompte din partea organizatiilor umaniste. Biserica Catolica a incercat sa minimalizeze controversa, spunand ca Papa stie “destul de bine despre ce e vorba in ideologia nazista”. Desigur, stie. Pentru ca a impartasit-o. Desi nu sunt convins daca nu cumva verbul din ultima propozitie ar trebui pus la timpul prezent.
PS: Pentru mai multe fotografii de epoca din care razbate legatura stransa dintre crestinism si nazism, intrati aici
joi, 16 septembrie 2010
Zice presa locala:
Biserica de lemn din satul Varteşca, judeţul Sălaj, a fost distrusă de flăcări. Un incendiu a cuprins alaltaieri (14 septembrie) lăcaşul de cult, şi chiar dacă pompierii au intervenit cu promptitudine, nu au mai putut salva mare lucru.
Lucrătorii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Sălaj au deschis o anchetă pentru a stabili care a fost cauza incendiului. Alarma a fost dată marti după-amiază, când un sătean a obsevat că arde biserica. Garda de Intervenţie Ileanda a reuşit să stingă pârjolul, însă din lăcaşul de cult nu a mai rămas mare lucru. “Incendiul a fost observat destul de târziu. Cu toate că echipele de intervenţie au ajuns la faţa locului într-un timp foarte scurt de la solicitare, biserica a ars în proporţie de 80 la sută”, a precizat sergentul major Andrei Crişan, purtătorul de cuvânt al ISU Sălaj.
Biserica de lemn din Varteşca, comuna Zalha, datează din secolul al XVIII-lea, dar nu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice.
De data asta nu s-a mai raportat supravietuirea miraculoasa a vreunei icoane, ca in cazul incendiului de la Maternitatea Giulesti, cand preaiubitorul Dumnezeu a ars cativa bebelusi, insa a salvat o icoana din plastic. Acum a ars, gospodareste, tot.
Oare ce mesaj o fi vrut sa transmita doamne-doamne cu incendiul asta? Probabil ca vrea o biserica noua. Deci cotizati, baieti.
Biserica de lemn din satul Varteşca, judeţul Sălaj, a fost distrusă de flăcări. Un incendiu a cuprins alaltaieri (14 septembrie) lăcaşul de cult, şi chiar dacă pompierii au intervenit cu promptitudine, nu au mai putut salva mare lucru.
Lucrătorii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Sălaj au deschis o anchetă pentru a stabili care a fost cauza incendiului. Alarma a fost dată marti după-amiază, când un sătean a obsevat că arde biserica. Garda de Intervenţie Ileanda a reuşit să stingă pârjolul, însă din lăcaşul de cult nu a mai rămas mare lucru. “Incendiul a fost observat destul de târziu. Cu toate că echipele de intervenţie au ajuns la faţa locului într-un timp foarte scurt de la solicitare, biserica a ars în proporţie de 80 la sută”, a precizat sergentul major Andrei Crişan, purtătorul de cuvânt al ISU Sălaj.
Biserica de lemn din Varteşca, comuna Zalha, datează din secolul al XVIII-lea, dar nu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice.
De data asta nu s-a mai raportat supravietuirea miraculoasa a vreunei icoane, ca in cazul incendiului de la Maternitatea Giulesti, cand preaiubitorul Dumnezeu a ars cativa bebelusi, insa a salvat o icoana din plastic. Acum a ars, gospodareste, tot.
Oare ce mesaj o fi vrut sa transmita doamne-doamne cu incendiul asta? Probabil ca vrea o biserica noua. Deci cotizati, baieti.
miercuri, 15 septembrie 2010
Preasfanta evaziune fiscala
Ce mai zice presa:
Arhiepiscopia Tomisului are o datorie la stat de 1 milion de euro, acumulată în trei ani, pentru neplata contribuţiilor sociale potrivit datelor ANAF. Astfel, statul a pus sechestru pe terenuri de 9 hectare în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, pe Palatul Arhiepiscopal de 800 de metri pătraţi, un apartament cu două camere în Constanţa şi un parc auto de circa 11 maşini aparţinând Arhiepiscopiei. Potrivit ANAF, în circa două luni toate bunurile vor fi scoase la vânzare pentru recuperarea datoriei.
Este vorba despre acelasi arhiepiscop cercetat pentru luare de mita (apropo, s-o fi finalizat cumva dosarul asta?)
Arhiepiscopia Tomisului are o datorie la stat de 1 milion de euro, acumulată în trei ani, pentru neplata contribuţiilor sociale potrivit datelor ANAF. Astfel, statul a pus sechestru pe terenuri de 9 hectare în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, pe Palatul Arhiepiscopal de 800 de metri pătraţi, un apartament cu două camere în Constanţa şi un parc auto de circa 11 maşini aparţinând Arhiepiscopiei. Potrivit ANAF, în circa două luni toate bunurile vor fi scoase la vânzare pentru recuperarea datoriei.
Saruman
Este vorba despre acelasi arhiepiscop cercetat pentru luare de mita (apropo, s-o fi finalizat cumva dosarul asta?)
joi, 9 septembrie 2010
Catedrala
Patriarhul Daniel, despre catedrala:
Foarte interesanta strategia BOR in acest caz: intai se inmultesc peste masura ierarhii si dupa aceea pretind ca statul sa-i ajute sa-si ridice o piramida (pardon, o catedrala) in care sa intre toti. Iar pentru saizeci de oameni, catedrala e chiar modesta, fac pariu ca vor sta inghesuiti...
Daca e criza, hai sa construim biserici. In schimb daca nu e criza, hai sa construim biserici...
Oare unde am fi ajuns daca Stefan cel Mare, dupa fiecare razboi, in loc sa construiasca cate o biserica, ar fi ridicat cate o scoala?
Ea este o necesitate practică ţinând seama de numărul mare aproape şaizeci de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care nu încap mai mult de doisprezece în Altarul Catedralei actuale de pe Dealul Mitropoliei. Deci, este o necesitate practică
Foarte interesanta strategia BOR in acest caz: intai se inmultesc peste masura ierarhii si dupa aceea pretind ca statul sa-i ajute sa-si ridice o piramida (pardon, o catedrala) in care sa intre toti. Iar pentru saizeci de oameni, catedrala e chiar modesta, fac pariu ca vor sta inghesuiti...
Noi, în timpul acestei perioade care pare o perioadă de încercare, de criză economică, trebuie să aducem semne de speranţă. Construirea unei Biserici este un semn de speranţă, este un semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că am supravieţuit încercărilor şi o rugăciune de cerere către Dumnezeu să ne ajute să trecem prin greutăţi astfel încât situaţia de astăzi seamănă cu toate situaţiile din istorie când au fost construite cele mai frumoase Mănăstiri şi Biserici. După fiecare război când ţara a fost prădată, în mare parte arsă, pârjolită de năvălitori Ştefan cel Mare a construit o Biserică. Chiar şi atunci când a pierdut o luptă a construit o Biserică în semn de pocăinţă. Când câştiga o victorie spunea ‘cu ajutorul Preamilostivului şi Atotputernicului Dumnezeu am biruit’. Iar când pierdea o luptă, s-a întâmplat aceasta de două ori, foarte rar, spunea ‘pentru păcatele noastre au biruit duşmanii’
Daca e criza, hai sa construim biserici. In schimb daca nu e criza, hai sa construim biserici...
Oare unde am fi ajuns daca Stefan cel Mare, dupa fiecare razboi, in loc sa construiasca cate o biserica, ar fi ridicat cate o scoala?
vineri, 3 septembrie 2010
Crestinismul - o religie benefica?
Cineva mi-a reprosat pe blog ca postarea mea despre moralitatea emanata de personajul biblic Isus este nepotrivita, deoarece crestinii au facut multe lucruri bune pentru umanitate, un exemplu in acest sens fiind spitatele, care nu existau in antichitate, insa crestinii le-au inventat.
O scurta documentare ne arata ca indignarea crestinului este nejustificata.
Astfel, cele mai vechi clădiri a căror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele grecești dedicate zeului vindecător Asclepius primeau bolnavii dacă aceștia primeau ajutor de la zeu în vis. Romanii au ales venerarea lui sub un alt nume, Æsculapius, căruia i-au și ridicat un templu în 291 îen.
O cronică antică a regalității sri-lankeze Mahavamsa relata că regele Pandukabhaya (secolul al IV-lea îen) avea case pentru odihnă și spitale (Sivikasotthi-Sala) construite pe tot teritoriul țării. Acesta este cel mai vechi document care atestă vreo instituție dedicată tratării bolnavilor. Despre regele Ashoka se spune că a fondat cel puțin 18 spitale în anii 230 îen, cu medici și asistente medicale, costurile fiind suportate de rege.
Cel mai vechi spital islamic medieval înregistrat este spitalul al-Walid ibn 'Abdul Malik. Semăna într-un fel cu noscomia bizantină, deși era axată pe serviciile adresate leproșilor, persoanelor invalide și celor fără locuință.
Cuvântul medieval islamic „bimaristan” desemna spitalul în sensul modern, adică locul unde pacienții sunt primiți și îngrijiți de personal calificat.
Astfel medicii făceau diferența dintre spital și alte spații de tratare a bolnavilor, cum ar fi templele de însănătoșire, templele de odihnă, ospiciile sau azilele.
Spitalele publice și spitalele-universități au fost prima dată construite tot de musulmani.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Deci nu, nu au inventat ei spitatele. In schimb au facut altele: au inchis scolile, au interzis filosofia, au scos in afara legii toate celelalte credinte in afara de crestinism, au interzis jocurile sportive, muzica, dansul, au incendiat in doua randuri Biblioteca din Alexandria.
Rica a facut un pic de cronologie:
Creştinii distrug salbatic templele cultului mitraic si metronic, le lichideaza fizic adepţii, inca din perioada in care sunt un simplu cult exotic in imperiu, doar o biata secta iudaica eretica, aproape; se rafuiesc insa şi cu propria lor aripa gnostica, ca şi cu toate “ereziile” ocazionate de dispute inevitabile şi interminabile, care işi gasesc originea in lipsa de logica si ridicolul propriilor dogme, gen Trinitate, de exemplu.
Mai tarziu insa, norocul le suride total: Imparatul crestin Constantin distruge carţile celorlalte culte in timp ce sprijinea fabricarea de noi exemplare de Biblie. Prin 331 e.n., el expropriaza templele pagane, iar doar peste un pic mai mult de jumate de veac, imparatul Teodosie face din apostatii crestinismului nişte paria sociali, expropriati de toata averea lor si lipsiti de dreptul de a se deplasa, dupa care finalmente, la instigarile si presiunile fanatice ale Episcopului de Milano (Sfantul Ambrosie), prin edictul din 391 interzice orice alt cult in afara crestinismului pe toata suprafata imperiului. Adio sincretism cu libertatea ta religioasa! Teodosie este cel care va interzice si Jocurile Olimpice, declarate ca manifestare a pagânsimului. Din 384 inca, Teofil-episcopul vandalizeaza toate templele si sanctuarele necrestine ale Egiptului. Miscarea insa va continua si se va inaspri pe masura ce Teodosie ia decizii din ce in ce mai intolerante fata de tot ce nu este crestin. Razboiul continua insa, lovind statuia in aur a Victoriei din Senatul roman, locul acestuia fiind luat de… crucifix, noul simbol al zeului-razbunator Isus. Senatorii sunt fortati sa jure credinta lui Cristos, la instigarea Papei.
In 449 e.n., Teodosie al 2-lea si Valentin al 3-lea incita cenzura, punand calugarii crestini sa “epureze” toata cultura clasica, acestia practic distrugand sau cenzurand intreaga colectie de manuscrise, o avere a umanitatii care avea sa fie pierduta in forma sa originala pentru totdeauna.
In 530 e.n. crestinii inchid pana si Academia platonista, aruncand Europa in intunericul obscurantismului. In 533, Iustinian inchide toate scolile de filozofie. Papa Grigorie intaiul interzice invatatul limbilor si filozofiei.
Din 1230 incolo, Inchizitia a torturat si terorizat, ars pe rug si tras pe roata.
In anii 800, in Europa alegerea era pentru un pagan, decapitarea sau convertirea la crestinism. Intre 1000 si 1300, cruciadele, razboaiele religioase ale crestinilor apuseni adica, au ucis zeci de mii de oameni, necrestini, dar culmea si multi crestini ortodocsi.
In jur de 1200, sate si targuri intregi sunt “rase” si populatia lor ucisa de catre armatele bisericii in lupta cu “erezia”.
Cu ocazia ciumei din anii 1350 e.n., Biserica Catolica imprastie zvonuri care sustineau ca evreii au adus ciuma otravind fantanile, acest lucru ducand la sute de mii de morti in pogromuri incitate de clerul acesteia, si tot
Biserica Catolica prin 1230, intr-un Conciliu, decide a obliga toti evreii sa poarte culoarea galbena ca semn distinctiv al “necredintei” lor, un preludiu peste secole al hitlerismului psihopat.
In 1390, clerul bisericii catolice spaniole incita la genocid, toate comunitatile evreiesti care rezistasera secolelor de dominatie islamica, fiind practic distruse.
Prin 1490 si ceva, evreii care totusi mai ramasesera in viata, sunt expulzati de catre suveranii cei mai laudati in istorie de catre Biserica Catolica.
Torquemada arde de vii peste 8000 de oameni, tortureaza si inchide pe viata alte zeci de mii de oameni in timpul “mandatului” sau la carma “Sfantului Oficiu al Inchizitiei” castiliene. Instrumentele de tortura ale bisericii catolice intrec orice imaginatie, chiar si una bolnava cred: fierastrae, roti, spanzuratori, ruguri, clesti de scos unghiile si de taiat limba, cuie de scos ochii si cutite de taiat urechile, pere anale si prese, corzi de intins madulare si piroane de dizlocat oase.
In 1507, clerul crestin regizeaza si organizeaza “Pogromul Lisabonei”.
Din 1500 e.n., odata cu Reforma, crestinii se omoara intre ei mai abitir decat au facut-o inainte, cand catolicii se omorau, din cand in cand, cu ortodocsii.
Pana in 1825 chiar, biserica arde oameni de vii pentru ca “sunt eretici”, eretic fiind oricine cu opinie contrara clerului ei.
Prin 1830, Papa Leon al 12-lea declara ca “Cine se supune vaccinarii, inceteaza de a mai fi un fiu al lui Dumnezeu; bolile sunt o pedeapsa divina, iar vaccinarea este o ofensa adusa cerului.”
Papa Pius al saselea vorbea de “monstruoasa notiune de drepturi ale omului”. Chiar pe la mijloc de secol 19, Grigorie al 16-lea spunea: “aceasta notiune falsa si absurda, acest delir care pretinde ca trebuie sa dam si garantam fiecaruia libertatea de constinta […].”
Tot crestinii, de data asta estici (ortodocsi), fac pogromuri succesive incitate cu zvonuri mincinoase de catre ierarhi ortodocsi, in 1881, 1883,…. 1900, 1907. La acestia, nu mai putin decat la vestici, invataturile veninoase ale unor fanatici ca asa-numitul “Sfant” Ioan Gura de Aur (numit si Ioan Hrisostom) rodesc intr-un antisemitism psihopat care va insoti intreaga istorie a crestinismului. Ioan Gura de Aur – cat cinism trebuie sa fi avut cei care l-au numit asa! – scrie in Omiliile sale:
“Evreii isi sacrifica copii diavolului; ei sunt mai rai decat lighioanele salbatice. Sinagoga este un bordel, un cuib de ticalosi, un templu dedicat idolatriei, o adunatura de evrei criminali, un loc de intalnire pentru ucigasii lui Cristos, o casa rau-famata, un spatiu al nelegiuirii, o prapastie si un abis al pierzaniei; [... ] Dar sinagoga nu este numai un bordel si un balci; este de asemenea si o viziuina a banditilor si un adapost pentru bestii.”
Curat “Gura de Aur”, sfantul asta…. Pe aceeasi linie de invrajbire si ura, se afla si alti asa-numiti “Sfinti Parinti”, ca de exemplu Sfantul Grigorie de Nisa (Nyssa) care spune despre evrei: “Ucigasi ai Domnului, criminali ai profetilor, dusmani ai Domnului si ponegritori de Dumnezeu, infractori si dusmani ai milei, avocati ai diavolului, fii de serpi veninosi ale caror minti sunt tinute in intuneric, pline de mania feriseilor, un sinedriu al satanei. Criminali si degenerati [... ] dusmani a tot ce este decent si frumos… ei care sunt vinovati de strigatul “Crucificati-L! Pe El, care era Dumnezeu-in-carne-de-om….” Biserica Catolica va indeparta din Liturghia sa, de abia in 1962 rugaciunea facuta la fiecare mesa care spunea: “Ne rugam Domnului nostru sa ia de pe inima perfizilor evrei voalul ca sa poata si ei sa cunoasca pe Isus Cristos”.
Cazul clerului ortodox român este unic insa in intreg estul european in materie de practica rasista, acestia fiind singurii care au detinut sclavi (“robi tzigani”, “robi mânastiresti”) timp de peste 500 de ani, pâna in anii 1844 (Moldova) si 1847 (Tara Româneasca), când numeroasa populatie inrobita bisericii si mânastirilor (existau pe intinsele pamânturi ale manastirilor dinaintea secularizarii efectuate de Domnul Alexandru Ioan Cuza in 1863 – act prin care statul român isi recupereaza un sfert din suprafata tarii!!!! – sate intregi de robi tigani, numite “tiganii”!!!).
Papa l-a numit candva pe Musolini “omul providential”. Partidul “centrist”, in fapt un partid catolic al carui sef era un ierarh catolic, va fi cel care va deschide calea dictaturii naziste, votand alaturi de N.S.D.A.P. pentru suspendarea drepturilor constitutionale, dandu-i lui Hitler prin acest gest necesarele doua treimi in Reichstag.
Apoi pe rabojul bisericii primei jumatati de secol 20, e si “Konkordat-ul”, grabit semnat de catre Biserica Catolica cu Hitler.
Zeci de mii de carti ale invatatilor lumii au fost tinute la “Indexul Cartilor Interzise” instituit in 1560 de catre Biserica Catolica si mentinut pana in 1966 chiar, insa niciodata “Mein Kampf”-ul lui Hitler nu a figurat in aceasta lista. Pe de alta parte, modelul arderii cartilor apare chiar in Biblie in povestirea din Faptele Apostolilor 19:19. “Buna-Traditie” continua si o regasim la imparatul crestin Constantin cel Mare, care dupa Sinodul de la Niceea ordona arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Arie (Arius), ca si mai tarziu la imparatul crestin Teodosie al 2-lea care ordona dupa Sinodul de la Efes arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Nestorie (Nestor). Urmeaza la “gratar” cartile evreilor in timpul lui Torquemada, a musulmanilor dupa recucerirea Spaniei, dar si carti de filozofie in limba araba scrise de Maimonide, dupa care vine marele rug al lui Savonarola, in care pe langa picturi, haine, oglinzi, cosmetice, incapura si multe carti de poezie, printre care toate operele lui Ovidiu ca si Decameronul lui Boccaccio. Urmeaza, natural, nazistii si rugurile lor de carti si oameni…. Arhiepiscopul Groeber, declara dupa “Noaptea de Cristal”: “Nu putem refuza nimanui incercarea de a salva puritatea rasiala si a lua masurile ce se impun.”
Ierarhia Bisericii Catolice va incita la razboi civil cand in 1931 Spania devine republica, iar in 1935 biserica declara ca este de acord cu executiile prizonierilor. Biserica catolica a sustinut regimul marioneta pro-german in Franta ocupata. Biserica Catolica a fost implicata pana peste cap in exterminarile si dislocarile de populatie care au avut loc in Iugoslavia pe timpul dictaturii fasciste a croatului Ante Pavelici.
Nu trebuie uitat nici faptul ca Papa a creat si mentinut timp de secole “Ghetto-ul roman” (in 1555, Papa Paul II creaza “Ghetto-ul” din Roma), un model precursor inainte cu secole al planului de segregare si discriminare nazista, acesta fiind desfiintat doar odata cu ocuparea Romei de catre Armata populara in 1870.
O scurta documentare ne arata ca indignarea crestinului este nejustificata.
Astfel, cele mai vechi clădiri a căror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele grecești dedicate zeului vindecător Asclepius primeau bolnavii dacă aceștia primeau ajutor de la zeu în vis. Romanii au ales venerarea lui sub un alt nume, Æsculapius, căruia i-au și ridicat un templu în 291 îen.
O cronică antică a regalității sri-lankeze Mahavamsa relata că regele Pandukabhaya (secolul al IV-lea îen) avea case pentru odihnă și spitale (Sivikasotthi-Sala) construite pe tot teritoriul țării. Acesta este cel mai vechi document care atestă vreo instituție dedicată tratării bolnavilor. Despre regele Ashoka se spune că a fondat cel puțin 18 spitale în anii 230 îen, cu medici și asistente medicale, costurile fiind suportate de rege.
Cel mai vechi spital islamic medieval înregistrat este spitalul al-Walid ibn 'Abdul Malik. Semăna într-un fel cu noscomia bizantină, deși era axată pe serviciile adresate leproșilor, persoanelor invalide și celor fără locuință.
Cuvântul medieval islamic „bimaristan” desemna spitalul în sensul modern, adică locul unde pacienții sunt primiți și îngrijiți de personal calificat.
Astfel medicii făceau diferența dintre spital și alte spații de tratare a bolnavilor, cum ar fi templele de însănătoșire, templele de odihnă, ospiciile sau azilele.
Spitalele publice și spitalele-universități au fost prima dată construite tot de musulmani.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Deci nu, nu au inventat ei spitatele. In schimb au facut altele: au inchis scolile, au interzis filosofia, au scos in afara legii toate celelalte credinte in afara de crestinism, au interzis jocurile sportive, muzica, dansul, au incendiat in doua randuri Biblioteca din Alexandria.
Rica a facut un pic de cronologie:
Creştinii distrug salbatic templele cultului mitraic si metronic, le lichideaza fizic adepţii, inca din perioada in care sunt un simplu cult exotic in imperiu, doar o biata secta iudaica eretica, aproape; se rafuiesc insa şi cu propria lor aripa gnostica, ca şi cu toate “ereziile” ocazionate de dispute inevitabile şi interminabile, care işi gasesc originea in lipsa de logica si ridicolul propriilor dogme, gen Trinitate, de exemplu.
Mai tarziu insa, norocul le suride total: Imparatul crestin Constantin distruge carţile celorlalte culte in timp ce sprijinea fabricarea de noi exemplare de Biblie. Prin 331 e.n., el expropriaza templele pagane, iar doar peste un pic mai mult de jumate de veac, imparatul Teodosie face din apostatii crestinismului nişte paria sociali, expropriati de toata averea lor si lipsiti de dreptul de a se deplasa, dupa care finalmente, la instigarile si presiunile fanatice ale Episcopului de Milano (Sfantul Ambrosie), prin edictul din 391 interzice orice alt cult in afara crestinismului pe toata suprafata imperiului. Adio sincretism cu libertatea ta religioasa! Teodosie este cel care va interzice si Jocurile Olimpice, declarate ca manifestare a pagânsimului. Din 384 inca, Teofil-episcopul vandalizeaza toate templele si sanctuarele necrestine ale Egiptului. Miscarea insa va continua si se va inaspri pe masura ce Teodosie ia decizii din ce in ce mai intolerante fata de tot ce nu este crestin. Razboiul continua insa, lovind statuia in aur a Victoriei din Senatul roman, locul acestuia fiind luat de… crucifix, noul simbol al zeului-razbunator Isus. Senatorii sunt fortati sa jure credinta lui Cristos, la instigarea Papei.
In 449 e.n., Teodosie al 2-lea si Valentin al 3-lea incita cenzura, punand calugarii crestini sa “epureze” toata cultura clasica, acestia practic distrugand sau cenzurand intreaga colectie de manuscrise, o avere a umanitatii care avea sa fie pierduta in forma sa originala pentru totdeauna.
In 530 e.n. crestinii inchid pana si Academia platonista, aruncand Europa in intunericul obscurantismului. In 533, Iustinian inchide toate scolile de filozofie. Papa Grigorie intaiul interzice invatatul limbilor si filozofiei.
Din 1230 incolo, Inchizitia a torturat si terorizat, ars pe rug si tras pe roata.
In anii 800, in Europa alegerea era pentru un pagan, decapitarea sau convertirea la crestinism. Intre 1000 si 1300, cruciadele, razboaiele religioase ale crestinilor apuseni adica, au ucis zeci de mii de oameni, necrestini, dar culmea si multi crestini ortodocsi.
In jur de 1200, sate si targuri intregi sunt “rase” si populatia lor ucisa de catre armatele bisericii in lupta cu “erezia”.
Cu ocazia ciumei din anii 1350 e.n., Biserica Catolica imprastie zvonuri care sustineau ca evreii au adus ciuma otravind fantanile, acest lucru ducand la sute de mii de morti in pogromuri incitate de clerul acesteia, si tot
Biserica Catolica prin 1230, intr-un Conciliu, decide a obliga toti evreii sa poarte culoarea galbena ca semn distinctiv al “necredintei” lor, un preludiu peste secole al hitlerismului psihopat.
In 1390, clerul bisericii catolice spaniole incita la genocid, toate comunitatile evreiesti care rezistasera secolelor de dominatie islamica, fiind practic distruse.
Prin 1490 si ceva, evreii care totusi mai ramasesera in viata, sunt expulzati de catre suveranii cei mai laudati in istorie de catre Biserica Catolica.
Torquemada arde de vii peste 8000 de oameni, tortureaza si inchide pe viata alte zeci de mii de oameni in timpul “mandatului” sau la carma “Sfantului Oficiu al Inchizitiei” castiliene. Instrumentele de tortura ale bisericii catolice intrec orice imaginatie, chiar si una bolnava cred: fierastrae, roti, spanzuratori, ruguri, clesti de scos unghiile si de taiat limba, cuie de scos ochii si cutite de taiat urechile, pere anale si prese, corzi de intins madulare si piroane de dizlocat oase.
In 1507, clerul crestin regizeaza si organizeaza “Pogromul Lisabonei”.
Din 1500 e.n., odata cu Reforma, crestinii se omoara intre ei mai abitir decat au facut-o inainte, cand catolicii se omorau, din cand in cand, cu ortodocsii.
Pana in 1825 chiar, biserica arde oameni de vii pentru ca “sunt eretici”, eretic fiind oricine cu opinie contrara clerului ei.
Prin 1830, Papa Leon al 12-lea declara ca “Cine se supune vaccinarii, inceteaza de a mai fi un fiu al lui Dumnezeu; bolile sunt o pedeapsa divina, iar vaccinarea este o ofensa adusa cerului.”
Papa Pius al saselea vorbea de “monstruoasa notiune de drepturi ale omului”. Chiar pe la mijloc de secol 19, Grigorie al 16-lea spunea: “aceasta notiune falsa si absurda, acest delir care pretinde ca trebuie sa dam si garantam fiecaruia libertatea de constinta […].”
Tot crestinii, de data asta estici (ortodocsi), fac pogromuri succesive incitate cu zvonuri mincinoase de catre ierarhi ortodocsi, in 1881, 1883,…. 1900, 1907. La acestia, nu mai putin decat la vestici, invataturile veninoase ale unor fanatici ca asa-numitul “Sfant” Ioan Gura de Aur (numit si Ioan Hrisostom) rodesc intr-un antisemitism psihopat care va insoti intreaga istorie a crestinismului. Ioan Gura de Aur – cat cinism trebuie sa fi avut cei care l-au numit asa! – scrie in Omiliile sale:
“Evreii isi sacrifica copii diavolului; ei sunt mai rai decat lighioanele salbatice. Sinagoga este un bordel, un cuib de ticalosi, un templu dedicat idolatriei, o adunatura de evrei criminali, un loc de intalnire pentru ucigasii lui Cristos, o casa rau-famata, un spatiu al nelegiuirii, o prapastie si un abis al pierzaniei; [... ] Dar sinagoga nu este numai un bordel si un balci; este de asemenea si o viziuina a banditilor si un adapost pentru bestii.”
Curat “Gura de Aur”, sfantul asta…. Pe aceeasi linie de invrajbire si ura, se afla si alti asa-numiti “Sfinti Parinti”, ca de exemplu Sfantul Grigorie de Nisa (Nyssa) care spune despre evrei: “Ucigasi ai Domnului, criminali ai profetilor, dusmani ai Domnului si ponegritori de Dumnezeu, infractori si dusmani ai milei, avocati ai diavolului, fii de serpi veninosi ale caror minti sunt tinute in intuneric, pline de mania feriseilor, un sinedriu al satanei. Criminali si degenerati [... ] dusmani a tot ce este decent si frumos… ei care sunt vinovati de strigatul “Crucificati-L! Pe El, care era Dumnezeu-in-carne-de-om….” Biserica Catolica va indeparta din Liturghia sa, de abia in 1962 rugaciunea facuta la fiecare mesa care spunea: “Ne rugam Domnului nostru sa ia de pe inima perfizilor evrei voalul ca sa poata si ei sa cunoasca pe Isus Cristos”.
Cazul clerului ortodox român este unic insa in intreg estul european in materie de practica rasista, acestia fiind singurii care au detinut sclavi (“robi tzigani”, “robi mânastiresti”) timp de peste 500 de ani, pâna in anii 1844 (Moldova) si 1847 (Tara Româneasca), când numeroasa populatie inrobita bisericii si mânastirilor (existau pe intinsele pamânturi ale manastirilor dinaintea secularizarii efectuate de Domnul Alexandru Ioan Cuza in 1863 – act prin care statul român isi recupereaza un sfert din suprafata tarii!!!! – sate intregi de robi tigani, numite “tiganii”!!!).
Papa l-a numit candva pe Musolini “omul providential”. Partidul “centrist”, in fapt un partid catolic al carui sef era un ierarh catolic, va fi cel care va deschide calea dictaturii naziste, votand alaturi de N.S.D.A.P. pentru suspendarea drepturilor constitutionale, dandu-i lui Hitler prin acest gest necesarele doua treimi in Reichstag.
Apoi pe rabojul bisericii primei jumatati de secol 20, e si “Konkordat-ul”, grabit semnat de catre Biserica Catolica cu Hitler.
Zeci de mii de carti ale invatatilor lumii au fost tinute la “Indexul Cartilor Interzise” instituit in 1560 de catre Biserica Catolica si mentinut pana in 1966 chiar, insa niciodata “Mein Kampf”-ul lui Hitler nu a figurat in aceasta lista. Pe de alta parte, modelul arderii cartilor apare chiar in Biblie in povestirea din Faptele Apostolilor 19:19. “Buna-Traditie” continua si o regasim la imparatul crestin Constantin cel Mare, care dupa Sinodul de la Niceea ordona arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Arie (Arius), ca si mai tarziu la imparatul crestin Teodosie al 2-lea care ordona dupa Sinodul de la Efes arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Nestorie (Nestor). Urmeaza la “gratar” cartile evreilor in timpul lui Torquemada, a musulmanilor dupa recucerirea Spaniei, dar si carti de filozofie in limba araba scrise de Maimonide, dupa care vine marele rug al lui Savonarola, in care pe langa picturi, haine, oglinzi, cosmetice, incapura si multe carti de poezie, printre care toate operele lui Ovidiu ca si Decameronul lui Boccaccio. Urmeaza, natural, nazistii si rugurile lor de carti si oameni…. Arhiepiscopul Groeber, declara dupa “Noaptea de Cristal”: “Nu putem refuza nimanui incercarea de a salva puritatea rasiala si a lua masurile ce se impun.”
Ierarhia Bisericii Catolice va incita la razboi civil cand in 1931 Spania devine republica, iar in 1935 biserica declara ca este de acord cu executiile prizonierilor. Biserica catolica a sustinut regimul marioneta pro-german in Franta ocupata. Biserica Catolica a fost implicata pana peste cap in exterminarile si dislocarile de populatie care au avut loc in Iugoslavia pe timpul dictaturii fasciste a croatului Ante Pavelici.
Nu trebuie uitat nici faptul ca Papa a creat si mentinut timp de secole “Ghetto-ul roman” (in 1555, Papa Paul II creaza “Ghetto-ul” din Roma), un model precursor inainte cu secole al planului de segregare si discriminare nazista, acesta fiind desfiintat doar odata cu ocuparea Romei de catre Armata populara in 1870.
joi, 2 septembrie 2010
Despre cartile "sfinte"
Text primit pe e-mail:
NT este singura sursa cu privire la Isus pe care o avem, si nu strica sa stim modul in care a fost conceputa aceasta colectie de scrieri.
Sa vedem ce stiau Sfantii Parinti despre cartile "sfinte":
EUSEBIU
Eusebiu, istoricul eclezial (340 A.D.), a impartit cartile Noului Testament in trei clase, recunoscute, controversate si eretice. Cele recunoscute includeau cele patru Evanghelii, Faptele, cele treisprezece Epistole Paveliste (mai putin Către Evrei), Prima a lui Ioan şi Prima a lui Petru. Asupra acestora, zice el, nu existau controverse. Cele controversate se imparteau la randul lor in doua subclase: cele in general cunoscute si recunoscute de cei mai multi, si anume “A lui Iacov”, “A lui Iuda”, “A doua a lui Petru”, “A doua a lui Ioan” si “A treia a lui Ioan” si cele ‘false’ incluzand “Faptele lui Pavel”, “Pastorul din Hermas”, “Apocalipsa dupa Petru”, “Epistola lui Barnabas”, “Evanghleia dupa Evrei”, “Invataturile Apostolilor” si “Apocalipsa dupa Ioan”, aceasta din urma fiind insa in Biblia de azi. Cartile “eretice” includeau “Evanghelia dupa Petru”, “Evanghelia dupa Matei” (nu cea care este acum in Biblie, ci alta), “Faptele Apostolilor” a lui Andrei” si “Faptele Apostolilor” a lui Ioan. Insa, “Epistola lui Iuda” care este in Biblia actuala si pe care Eusebiu o claseaza ca “in general recunoscuta”, in alt loc o considera ca “falsa” (Eusebiu, Istoria bisericii), iar de “Apocalipsa dupa Ioan” zice ca “posibil ar trebui sa fie printre cartile recunoscute, insa unii o resping”.
CHIRIL, EPISCOPUL IERUSALIMULUI
Chiril, Episcopul Ierusalimului (356 e.n.) este un membru al Biserici Estului, si a facut un catalog care includea cartile ce se gasesc actualmente in Noul Testament mai putin Apocalipsa, spunand: ‘Sa excludem tot ce ramane in afara de acestea, iar ce nu se citeste in biserica, de asemenea nu trebuie sa fie citit nici in afara ei’
SINODUL DE LA LAODICEEA
Mai mult de 350de ani au trecut, si a devenit evident ca Sfintii Parinti nu se puteau pune de acord ce carti trebuie sa compuna Biblia, iar Sinoadele intra in scena pentru a regla problema cum se cuvine. Prima intrunire crestina la care problema Canonului a fost un punct aparte pe ordinea de zi, a fost cel tinut in Laodiceea in anul 365. Tertulian mentioneaza intr-adevar, ca Sinoadele s-au aplecat asupra canonicitatii cartilor pe timpul sau, insa autoritatea lor a fost una locala si nu generala. Povestea care circula, este ca toate cartile in disputa au fost puse sub masa intrunirii, si dupa o rugaciune cele canonice au sarit de dedesubt, celelalte ramanand unde au fost puse. Povestea este istorisita pentru prima oara de catre Johannes Pappus, un cleric luteran care a trait intre anii 1549 si 1601 in lucrarea sa de istorie a bisericii.
Sinodul de la Laodiceea nu a fost un Sinod general al bisericii, insa lista sa canonica a fost adoptata de catre intreaga biserica, asa incat virtual a fost prima luare de pozitie generala in legatura cu continutul Bibliei. A fost o adunare de 22 pana la 32 de clerici (numarul variaza de la o sursa la alta) din Lidia si Frigia. Hotararea sa finala suna cum urmeaza: ‘Psalmii compusi de persoane individuale nu trebuie sa fie citite in biserici, ci numai cartile canonice ale Noului Testament. Aceste carti trebuie sa fie citite’. Si urmeaza lista pe care o avem noi astazi, cu exceptia omiterii Apocalipsei. Acest Sinod este important pentru ca pentru prima data se aude o voce cu autoritate in legatura cu ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa fie citit si pus in drepturi.
ATANASIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI
Atanasie, Episcop al Alexandriei, era contra lui Eusebiu si clerului de la Laodiceea, iar cand Laodiceea a declarat ca Apocalipsa nu este in Biblie, acesta a promulgat imediat o lista canonica in care declara ca este. In Canonul sau, el numeste - zice el - numai acele carti in care erau proclamate doctrinele Dumnezeirii, si la care nici un om nu poate adauga nimic, si nu poate scoate nimic. Totusi, el a omis “Estera”, pe care biserica a adaugat-o de atunci in continuu, si deasemenea a adaugat “Baruh” si “Epistolele lui Ieremia”, pe care biserica le-a scos de atunci in continuu. El declara in mod explicit ca “Estera” nu face parte din Biblie si o plaseaza pe un nivel cu “Pastorul din Hermas” si o carte numita “Doctrinele Apostolilor”.
AMFILOCHIE, EPISCOP DE ICONIA
Amfilochie, Episcop de Iconia, accepta in Biblia sa cele patru Evanghelii, “Faptele” si cele patrusprezece “Epistole” ale lui Pavel, adaugand: “Insa unii sustin ca Epistola catre Evrei este falsa si eretica; Dar daca purcedem mai departe ce ramane? Din Epistolele Catolice unii sustin ca trebuie sa acceptam sapte, altii trei doar, una a lui Iacov, una a lui Petru si una a lui Ioan. Apocalipsa dupa Ioan, din nou, unii o considera printre Scripturi; insa majoritatea totusi zic ca e falsa. Acesta va fi cel mai exact (fidel) canon al Scripturilor inspirate.’
OPATATU DIN MELA
Opatatu din Mela omitea Catre Evrei
GRIGORIE DIN NAZIANZ
El dadea ca “Nou Testament” cele patru Evanghelii, Faptele, cele 14 Epistole Paveliste si cele sapte Epistole Catolice, adaugand, “Acestea sunt toate cartile inspirate; daca exista vreuna in afara de acestea, atunci acelea nu sunt (Scripturile) cele adevarate”. El apartinea Bisericii Estului, si in consecinta ca toti ceilalti respingea “Cartea Apocalipsei” (dupa Ioan).
Prin cele sapte Epistole Catolice se intelege intotdeauna a lui Iuda, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Iona, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan si a lui Iuda. De ce sunt ele numite ‘catolice’, nimeni nu stie. Orice explicatie a numelui este o presupozitie.
SFANTUL AUGUSTIN
Noul Testament al Sfantului Augustin era acelasi cu de azi. Influenta Sfantului Augustin in fixarea Canonului biblic, a fost mai mare decat a oricarui alt Parinte in afara de Irineu, si mai mare decat a oricarui Sinod Ecumenic. Oamenii atribuie azi lui Dumnezeu, ceea ce de fapt practic, a fost lucrare omeneasca a unui singur om: Augustin. Cand Sinodul Ecumenic decidea asupra Canonului si aceasta decizie devenea spirit intrupat pentru intreaga biserica, ceea ce se intampla de fapt era ca un singur om, conducatorul Sinodului, decidea pentru toti; cand existau indoieli asupra autoritatii unei carti competenta profesionistilor nu era implicata in rezolvarea cazului, pentru ca membrii adunarii... nu posedau niciuna. Tot ce spuneau ei era: “Ce au zis cei mai dinaintea noastra?”. In legatura cu Noul Testament, Sinoadele care intocmeau liste canonice ale cartilor sacre isi insuseau opinia vreunui lider al adunarii ca Augustin, impreuna cu ce a consacarat traditia anterioara. La acestea nici un membru al sinodului nu-si exersa facultatea sa critica sau rationamentul; era simplu: o adunare decidea sumar problema devenita mai apoi lege de necontestat. Episcopii au mers intotdeauna pe urmele traditiei si autoritatii.
In 393 A.D. un Sinod intrunit la Hipo in Africa a luat in discutie Canonul si a adoptat integral lista Sfantului Augustin, spiritul dominant al adunarii.
In 397 A.D., s-a tinut cel de-al treilea Sinod al Cartaginei. Sfantul Augustin a fost din nou prezent. A adoptat o hotarare dupa cum urmeaza: ‘S-a ajuns la concluzia ca in afara Scripturilor canonice, nu trebuie sa se citeasca nimic in biserica sub titlul de Sfintele Scripturi. Scripturile canonice sunt acestea'. Urmeaza lista cartilor pe care le avem azi in Biblie, cu exceptia catorva schmbari in ordinea lor.
DIDIMOS DIN ALEXANDRIA
Didimos din Alexandria ne spune ca “A doua a lui Petru”, era considerata pe timpul sau ca falsa, totusi era citita. In timpurile bisericii primare se citeau in biserici carti, care se cunostea ca sunt false si nu erau in Canon. In timp, multe dintre acestea si-au gasit drumul in Noul Testament. Azi, ‘A doua a lui Petru’, nu numai ca este citita in biserici, dar este considerata ca adevarata si este in Biblie.
SFANTUL IOAN HRISOSTOM (CRIZOSTOM)
Sfantul Hrisostom nu folosea “A doua a lui Ioan”, “A treia a lui Ioan”, “A doua a lui Petru”, “A lui Iuda” si “Apocalipsa dupa Ioan”, toate acestea fiind azi in Biblie. In schimb, includea in Canonul sau “Intelepciunea lui Isus”, carte care azi nu mai e in Biblie.
TEODOR DIN MOPSUESTIA
Teodor din Mopsuestia respingea Epistola lui Iacov, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan, carti pe care astazi le avem in Biblie.
TEODORET, EPISCOP DE CIR
Teodoret respingea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan.
MANUSCRISELE BIBLIEI GRECESTI
Exista trei importante manuscrise ale Bibliei grecesti, Sinaiticul, Vaticanul si Alexandrinul. Ele sunt ‘Curtile de apel’ in toate cazurile de texte in disputa, iar listele lor canonice sunt de aceea foarte importante.
Manuscrisul Sinaitic, este acela gasit de Tischendorf in Manastire Sfanta Caterina de la Muntele Sinai in 1859, fiind probabil cel mai vechi codex al Noului Testament, datand din cel de-al patrulea secol dupa Cristos. Contine cele patru Evanghelii, cele 14 Epistole ale lui Pavel, Faptele, cele sapte Epistole catolice, Apocalipsa lui Ioan, Epistola lui Barnabas si o parte din Pastorul din Hermas, dintre care ultimele doua nu mai sunt azi in Biblie .
Manuscrisul Vatican aflat in Biblioteca de la Vatican apartine celei de-a doua jumatati a secolului al patrulea; Manuscrisul pastrat se termina cu Evrei 9:14. Pana la acest punct, este similar cu Manuscrisul Alexandrin. Ce alte carti ar mai fi putut contine nimeni nu poate spune.
Manucrisul Alexandrin, apartine celui de-al cincilea secol dupa Cristos, fiind scris probabil in Egipt, continand in Noul sau Testament cele doua Epistole ale lui Clement, ambele fiind excluse din Biblia de azi.
CODEXUL CLERMONT
Codexul Clermont este un manuscris latin aflat acum in Biblioteca imperiala de la Paris, datand din cel de-al cincilea pana in cel de-al optelea secol, si contine o lista canonica de carti citite in Biserica Africii in cel de-al treilea secol dupa Cristos. Noul Testament omite catre Filipeni, Prima catre Tesaloniceni, A doua catre Tesaloniceni care azi sunt in Biblie, introducand in schimb Pastorul din Hermas, Faptele lui Pavel si Apocalipsa lui Petru care azi nu mai sunt carti ale Noului Testament. In plus, Epistola care azi e numita ‘catre Evrei’, acolo se numeste Epistola catre Barnabas
Cum am spus mai sus, in anul 419 s-a tinut la Cartagina un Sinod Ecumenic la care lista Sfantului Augustin a fost din nou ‘ratificata’.
IERONIM
Acesta includea in Noul sau Testament catre Evrei si Apocalipsa lui Ioan bazandu-se pe autoritatea inaintasilor sai si nu pe ceea ce se citea curent pe timpul sau, aratand ca in acea perioada aceste carti erau adesea respinse. In alta lucrare de a sa, el da Epistola lui Barnabas la finalul unei liste canonice, exprimand dubii in legatura cu catre Filimon, A doua a lui Petru, A lui Iuda, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, carti azi considerate canonice. Tot el ne spune ca Prima Epistola a lui Clement care nu este acum in Biblie se citea in unele biserici.
Acum vom purcede la cercetarea istoriei acestor intruniri generale ale clerului crestin si care se numesc Sinoadele Ecumenice.
Ne-am insela amarnic daca ne-am imagina ca in aceste adunari numite Sinoade, o suta sau doua de distinsi domni se asezau calm sa discute sobru si cu demnitate acele probleme propuse lor spre limpezire. Din contra, multi dintre Episcopi erau niste zurbagii ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori huliganici, care pandeau si de abia asteptau cel mai mic motiv sa-si poata schilodi si ucide oponentii. Dr. Phillip Schaff spune: ‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ (”Istoria bisericii crestine”, de P Schaff).
Protopopul (Vicarul Catedralei Sfantul Pavel din Londra), Henry Hart Milman, spune: “Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general, acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua fractiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi, a cel putin ultimelor Sinoade.” [...] “jubilari si veselie la blestemarea in chinurile Iadului a adversarului umilit... degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea violentei (daca nu apelul deschis la violenta) multimii, pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti, prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, Istoria crestinatatii latine).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz, vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca me exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza... de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Schaff, Istoria bisericii crestine).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D., a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Ambele fractiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi, fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe, iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril. Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs. La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita, incat Episcopii rivali au fost arestati. S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta, incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor.
In august 449 s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo si din caracterul odios al lucrarilor lui, a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Istoria bisericii crestine), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o fractiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele “Sa-l ardem pe Eusebiu, sa-l ardem de viu! Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua!”. Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon. Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian, sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (conform lui Mosheim).
Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si l-a lovit pe Flavian-invinsul. Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului, strigand “Omorati-l, omorati-l!” si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani, ca muri curand dupa aceea (Scaff, Istoria bisericii crestine).
Protopopul Milman, face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Istoria crestinatatii latine).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D., a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Istoria bisericii crestine). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva, chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala. Dr. Phillip Schaff zice, “La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret, a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret, au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor!’ Cei din tabara sa, raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte! Jos cu ucigasul de Dioscor! Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop!’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: “Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod!” Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’
La Sinodul tinut la Constantinopole in anul 785 soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere; iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (din 787, a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’.
NT este singura sursa cu privire la Isus pe care o avem, si nu strica sa stim modul in care a fost conceputa aceasta colectie de scrieri.
Sa vedem ce stiau Sfantii Parinti despre cartile "sfinte":
EUSEBIU
Eusebiu, istoricul eclezial (340 A.D.), a impartit cartile Noului Testament in trei clase, recunoscute, controversate si eretice. Cele recunoscute includeau cele patru Evanghelii, Faptele, cele treisprezece Epistole Paveliste (mai putin Către Evrei), Prima a lui Ioan şi Prima a lui Petru. Asupra acestora, zice el, nu existau controverse. Cele controversate se imparteau la randul lor in doua subclase: cele in general cunoscute si recunoscute de cei mai multi, si anume “A lui Iacov”, “A lui Iuda”, “A doua a lui Petru”, “A doua a lui Ioan” si “A treia a lui Ioan” si cele ‘false’ incluzand “Faptele lui Pavel”, “Pastorul din Hermas”, “Apocalipsa dupa Petru”, “Epistola lui Barnabas”, “Evanghleia dupa Evrei”, “Invataturile Apostolilor” si “Apocalipsa dupa Ioan”, aceasta din urma fiind insa in Biblia de azi. Cartile “eretice” includeau “Evanghelia dupa Petru”, “Evanghelia dupa Matei” (nu cea care este acum in Biblie, ci alta), “Faptele Apostolilor” a lui Andrei” si “Faptele Apostolilor” a lui Ioan. Insa, “Epistola lui Iuda” care este in Biblia actuala si pe care Eusebiu o claseaza ca “in general recunoscuta”, in alt loc o considera ca “falsa” (Eusebiu, Istoria bisericii), iar de “Apocalipsa dupa Ioan” zice ca “posibil ar trebui sa fie printre cartile recunoscute, insa unii o resping”.
CHIRIL, EPISCOPUL IERUSALIMULUI
Chiril, Episcopul Ierusalimului (356 e.n.) este un membru al Biserici Estului, si a facut un catalog care includea cartile ce se gasesc actualmente in Noul Testament mai putin Apocalipsa, spunand: ‘Sa excludem tot ce ramane in afara de acestea, iar ce nu se citeste in biserica, de asemenea nu trebuie sa fie citit nici in afara ei’
SINODUL DE LA LAODICEEA
Mai mult de 350de ani au trecut, si a devenit evident ca Sfintii Parinti nu se puteau pune de acord ce carti trebuie sa compuna Biblia, iar Sinoadele intra in scena pentru a regla problema cum se cuvine. Prima intrunire crestina la care problema Canonului a fost un punct aparte pe ordinea de zi, a fost cel tinut in Laodiceea in anul 365. Tertulian mentioneaza intr-adevar, ca Sinoadele s-au aplecat asupra canonicitatii cartilor pe timpul sau, insa autoritatea lor a fost una locala si nu generala. Povestea care circula, este ca toate cartile in disputa au fost puse sub masa intrunirii, si dupa o rugaciune cele canonice au sarit de dedesubt, celelalte ramanand unde au fost puse. Povestea este istorisita pentru prima oara de catre Johannes Pappus, un cleric luteran care a trait intre anii 1549 si 1601 in lucrarea sa de istorie a bisericii.
Sinodul de la Laodiceea nu a fost un Sinod general al bisericii, insa lista sa canonica a fost adoptata de catre intreaga biserica, asa incat virtual a fost prima luare de pozitie generala in legatura cu continutul Bibliei. A fost o adunare de 22 pana la 32 de clerici (numarul variaza de la o sursa la alta) din Lidia si Frigia. Hotararea sa finala suna cum urmeaza: ‘Psalmii compusi de persoane individuale nu trebuie sa fie citite in biserici, ci numai cartile canonice ale Noului Testament. Aceste carti trebuie sa fie citite’. Si urmeaza lista pe care o avem noi astazi, cu exceptia omiterii Apocalipsei. Acest Sinod este important pentru ca pentru prima data se aude o voce cu autoritate in legatura cu ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa fie citit si pus in drepturi.
ATANASIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI
Atanasie, Episcop al Alexandriei, era contra lui Eusebiu si clerului de la Laodiceea, iar cand Laodiceea a declarat ca Apocalipsa nu este in Biblie, acesta a promulgat imediat o lista canonica in care declara ca este. In Canonul sau, el numeste - zice el - numai acele carti in care erau proclamate doctrinele Dumnezeirii, si la care nici un om nu poate adauga nimic, si nu poate scoate nimic. Totusi, el a omis “Estera”, pe care biserica a adaugat-o de atunci in continuu, si deasemenea a adaugat “Baruh” si “Epistolele lui Ieremia”, pe care biserica le-a scos de atunci in continuu. El declara in mod explicit ca “Estera” nu face parte din Biblie si o plaseaza pe un nivel cu “Pastorul din Hermas” si o carte numita “Doctrinele Apostolilor”.
AMFILOCHIE, EPISCOP DE ICONIA
Amfilochie, Episcop de Iconia, accepta in Biblia sa cele patru Evanghelii, “Faptele” si cele patrusprezece “Epistole” ale lui Pavel, adaugand: “Insa unii sustin ca Epistola catre Evrei este falsa si eretica; Dar daca purcedem mai departe ce ramane? Din Epistolele Catolice unii sustin ca trebuie sa acceptam sapte, altii trei doar, una a lui Iacov, una a lui Petru si una a lui Ioan. Apocalipsa dupa Ioan, din nou, unii o considera printre Scripturi; insa majoritatea totusi zic ca e falsa. Acesta va fi cel mai exact (fidel) canon al Scripturilor inspirate.’
OPATATU DIN MELA
Opatatu din Mela omitea Catre Evrei
GRIGORIE DIN NAZIANZ
El dadea ca “Nou Testament” cele patru Evanghelii, Faptele, cele 14 Epistole Paveliste si cele sapte Epistole Catolice, adaugand, “Acestea sunt toate cartile inspirate; daca exista vreuna in afara de acestea, atunci acelea nu sunt (Scripturile) cele adevarate”. El apartinea Bisericii Estului, si in consecinta ca toti ceilalti respingea “Cartea Apocalipsei” (dupa Ioan).
Prin cele sapte Epistole Catolice se intelege intotdeauna a lui Iuda, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Iona, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan si a lui Iuda. De ce sunt ele numite ‘catolice’, nimeni nu stie. Orice explicatie a numelui este o presupozitie.
SFANTUL AUGUSTIN
Noul Testament al Sfantului Augustin era acelasi cu de azi. Influenta Sfantului Augustin in fixarea Canonului biblic, a fost mai mare decat a oricarui alt Parinte in afara de Irineu, si mai mare decat a oricarui Sinod Ecumenic. Oamenii atribuie azi lui Dumnezeu, ceea ce de fapt practic, a fost lucrare omeneasca a unui singur om: Augustin. Cand Sinodul Ecumenic decidea asupra Canonului si aceasta decizie devenea spirit intrupat pentru intreaga biserica, ceea ce se intampla de fapt era ca un singur om, conducatorul Sinodului, decidea pentru toti; cand existau indoieli asupra autoritatii unei carti competenta profesionistilor nu era implicata in rezolvarea cazului, pentru ca membrii adunarii... nu posedau niciuna. Tot ce spuneau ei era: “Ce au zis cei mai dinaintea noastra?”. In legatura cu Noul Testament, Sinoadele care intocmeau liste canonice ale cartilor sacre isi insuseau opinia vreunui lider al adunarii ca Augustin, impreuna cu ce a consacarat traditia anterioara. La acestea nici un membru al sinodului nu-si exersa facultatea sa critica sau rationamentul; era simplu: o adunare decidea sumar problema devenita mai apoi lege de necontestat. Episcopii au mers intotdeauna pe urmele traditiei si autoritatii.
In 393 A.D. un Sinod intrunit la Hipo in Africa a luat in discutie Canonul si a adoptat integral lista Sfantului Augustin, spiritul dominant al adunarii.
In 397 A.D., s-a tinut cel de-al treilea Sinod al Cartaginei. Sfantul Augustin a fost din nou prezent. A adoptat o hotarare dupa cum urmeaza: ‘S-a ajuns la concluzia ca in afara Scripturilor canonice, nu trebuie sa se citeasca nimic in biserica sub titlul de Sfintele Scripturi. Scripturile canonice sunt acestea'. Urmeaza lista cartilor pe care le avem azi in Biblie, cu exceptia catorva schmbari in ordinea lor.
DIDIMOS DIN ALEXANDRIA
Didimos din Alexandria ne spune ca “A doua a lui Petru”, era considerata pe timpul sau ca falsa, totusi era citita. In timpurile bisericii primare se citeau in biserici carti, care se cunostea ca sunt false si nu erau in Canon. In timp, multe dintre acestea si-au gasit drumul in Noul Testament. Azi, ‘A doua a lui Petru’, nu numai ca este citita in biserici, dar este considerata ca adevarata si este in Biblie.
SFANTUL IOAN HRISOSTOM (CRIZOSTOM)
Sfantul Hrisostom nu folosea “A doua a lui Ioan”, “A treia a lui Ioan”, “A doua a lui Petru”, “A lui Iuda” si “Apocalipsa dupa Ioan”, toate acestea fiind azi in Biblie. In schimb, includea in Canonul sau “Intelepciunea lui Isus”, carte care azi nu mai e in Biblie.
TEODOR DIN MOPSUESTIA
Teodor din Mopsuestia respingea Epistola lui Iacov, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan, carti pe care astazi le avem in Biblie.
TEODORET, EPISCOP DE CIR
Teodoret respingea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan.
MANUSCRISELE BIBLIEI GRECESTI
Exista trei importante manuscrise ale Bibliei grecesti, Sinaiticul, Vaticanul si Alexandrinul. Ele sunt ‘Curtile de apel’ in toate cazurile de texte in disputa, iar listele lor canonice sunt de aceea foarte importante.
Manuscrisul Sinaitic, este acela gasit de Tischendorf in Manastire Sfanta Caterina de la Muntele Sinai in 1859, fiind probabil cel mai vechi codex al Noului Testament, datand din cel de-al patrulea secol dupa Cristos. Contine cele patru Evanghelii, cele 14 Epistole ale lui Pavel, Faptele, cele sapte Epistole catolice, Apocalipsa lui Ioan, Epistola lui Barnabas si o parte din Pastorul din Hermas, dintre care ultimele doua nu mai sunt azi in Biblie .
Manuscrisul Vatican aflat in Biblioteca de la Vatican apartine celei de-a doua jumatati a secolului al patrulea; Manuscrisul pastrat se termina cu Evrei 9:14. Pana la acest punct, este similar cu Manuscrisul Alexandrin. Ce alte carti ar mai fi putut contine nimeni nu poate spune.
Manucrisul Alexandrin, apartine celui de-al cincilea secol dupa Cristos, fiind scris probabil in Egipt, continand in Noul sau Testament cele doua Epistole ale lui Clement, ambele fiind excluse din Biblia de azi.
CODEXUL CLERMONT
Codexul Clermont este un manuscris latin aflat acum in Biblioteca imperiala de la Paris, datand din cel de-al cincilea pana in cel de-al optelea secol, si contine o lista canonica de carti citite in Biserica Africii in cel de-al treilea secol dupa Cristos. Noul Testament omite catre Filipeni, Prima catre Tesaloniceni, A doua catre Tesaloniceni care azi sunt in Biblie, introducand in schimb Pastorul din Hermas, Faptele lui Pavel si Apocalipsa lui Petru care azi nu mai sunt carti ale Noului Testament. In plus, Epistola care azi e numita ‘catre Evrei’, acolo se numeste Epistola catre Barnabas
Cum am spus mai sus, in anul 419 s-a tinut la Cartagina un Sinod Ecumenic la care lista Sfantului Augustin a fost din nou ‘ratificata’.
IERONIM
Acesta includea in Noul sau Testament catre Evrei si Apocalipsa lui Ioan bazandu-se pe autoritatea inaintasilor sai si nu pe ceea ce se citea curent pe timpul sau, aratand ca in acea perioada aceste carti erau adesea respinse. In alta lucrare de a sa, el da Epistola lui Barnabas la finalul unei liste canonice, exprimand dubii in legatura cu catre Filimon, A doua a lui Petru, A lui Iuda, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, carti azi considerate canonice. Tot el ne spune ca Prima Epistola a lui Clement care nu este acum in Biblie se citea in unele biserici.
Acum vom purcede la cercetarea istoriei acestor intruniri generale ale clerului crestin si care se numesc Sinoadele Ecumenice.
Ne-am insela amarnic daca ne-am imagina ca in aceste adunari numite Sinoade, o suta sau doua de distinsi domni se asezau calm sa discute sobru si cu demnitate acele probleme propuse lor spre limpezire. Din contra, multi dintre Episcopi erau niste zurbagii ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori huliganici, care pandeau si de abia asteptau cel mai mic motiv sa-si poata schilodi si ucide oponentii. Dr. Phillip Schaff spune: ‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ (”Istoria bisericii crestine”, de P Schaff).
Protopopul (Vicarul Catedralei Sfantul Pavel din Londra), Henry Hart Milman, spune: “Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general, acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua fractiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi, a cel putin ultimelor Sinoade.” [...] “jubilari si veselie la blestemarea in chinurile Iadului a adversarului umilit... degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea violentei (daca nu apelul deschis la violenta) multimii, pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti, prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, Istoria crestinatatii latine).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz, vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca me exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza... de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Schaff, Istoria bisericii crestine).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D., a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Ambele fractiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi, fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe, iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril. Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs. La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita, incat Episcopii rivali au fost arestati. S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta, incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor.
In august 449 s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo si din caracterul odios al lucrarilor lui, a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Istoria bisericii crestine), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o fractiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele “Sa-l ardem pe Eusebiu, sa-l ardem de viu! Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua!”. Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon. Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian, sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (conform lui Mosheim).
Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si l-a lovit pe Flavian-invinsul. Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului, strigand “Omorati-l, omorati-l!” si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani, ca muri curand dupa aceea (Scaff, Istoria bisericii crestine).
Protopopul Milman, face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Istoria crestinatatii latine).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D., a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Istoria bisericii crestine). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva, chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala. Dr. Phillip Schaff zice, “La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret, a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret, au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor!’ Cei din tabara sa, raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte! Jos cu ucigasul de Dioscor! Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop!’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: “Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod!” Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’
La Sinodul tinut la Constantinopole in anul 785 soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere; iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (din 787, a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’.
miercuri, 1 septembrie 2010
Isus - moral sau nu?
Isus este prezentat de multe ori ca exemplu al unei moralitati absolute. Din punctul meu de vedere sunt insa cateva probleme:
- predicile sale sunt suficient de ambigue ca sa permita o gama larga de interpretari contradictorii. De ex: "Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamânt. N-am venit sa aduc pacea, ci sabia" - Matei 10:34, Cine n-are sabie, sa-si vânda haina si sa-si cumpere o sabie" - Luca 22:36; "Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51.
-
Isus conducea spre Ierusalim un grup de oameni inarmati, posibil cu antecedente violente: apostolul Simion era numit "Zelotul" (cf Wikipedia, zelotii erau membrii unei secte evreiești, cunoscută mai ales prin opoziția agresivă față de stăpânirea romană;.a avut o aripă extremistă, renumită pentru terorismul și asasinatele ei), iar alti doi apostoli erau "Fii tunetului" (Iacov si Ioan) - porecla care nu sugereaza in niciun caz niste oameni pasnici, ca dovada in Luca 9:54 sunt gata sa treaca prin foc un sat care nu-l primise pe Isus. Se poate interpreta ca sustine violenta impotriva necredinciosilor (vezi si episodul alungarii cu forta a "pacatosilor" din templu)
- s-a maniat pe ucenicii care nu au stiut sa raspunda la intrebarile lui (Marcu 3:5) ori pe smochinul din care a vrut sa manance, desi nu era anotimpul smochinelor, si l-a blestemat; cu toate acestea, s-a pronuntat contra mâniei (Matei 5:22) - este deci vinovat de ipocrizie;
- desi a condamnat folosirea invectivelor ("oricine va zice fratelui sau prostule, va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice mebunule, va cadea sub pedeapsa gheenei" - Matei 5:22), a injurat si jignit diversi indivizi (de obicei, pentru simplul motiv ca nu i-au acceptat spusele), folosind cuvinte precum "nebuni", "caini" si "vipere": Marcu 7:27; Matei 12:34; 23:17; 23:33 ; sa intelegem ca va fi pedepsit pentru aceste lucruri?
- sanctioneaza necredinta cu pedepse exagerate, pentru cineva care se presupune ca simbolizeaza dragostea, blandetea, iertarea (sau numai cei care ii indepliensc poruncile fara cracnire fac exceptie): vezi Matei 10:13-15. Este moral sa ii pedepsesti atat de crunt pe cei care nu sunt de acord cu tine?
- modul in care o slaveaza pe femeia adulterina, in Ioan 8:1-11, este gresit
Observam in primul rand ca in acele vremuri legea condamna cu moartea prin lovire cu pietre adulterul (pedeapsa impusa tot de Dumnezeu, cu ceva vreme mai inainte). In al doilea rand, este evident ca femeia in cauza a incalcat aceasta lege. Nu este nici un dubiu, din moment ce a fost surprinsa asupra faptului. Inca ceva important, respectiva femeie nu era cu nimic iesita din comun, era o femeie ca oricare alta. Nu stim nici daca era sau nu credincioasa. Biblia se refera la ea pur si simplu ca la o persoana oarecare, care a incalcat o lege. Deci, ceea ce Isus a spus cu privire la ea poate fi aplicat in toate cazurile femeilor si barbatilor care incalca legea.
Ce a spus Isus oamenilor care se pregateau sa o ucida? "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra In ea".
Unii interpreteaza aceste cuvinte ca o incercare a lui Isus de a salva femeia de la moarte. Problema este ca aceasta actiune pare a sugera ca nimeni nu are dreptul sa condamne pe altcineva pentru incalcarea legilor. Biblia ne spune in mod repetat ca toti suntem pacatosi (de ex. Proverbe 20:9 : Cine poate zice: „Mi-am curatit inima, sunt curat de pacatul meu?"). Deci, daca Isus spune ca doar cine este fara pacat poate fi primul care pedepseste pe cel care incalca legea, si nimeni nu este fara pacat, inseamna ca dupa Isus niciun vinovat nu poate fi pedepsit pentru nimic. Cu alte cuvinte, nici o incalcare a legii nu poate fi pedepsita asa cum legea insasi cere. Raufacatorii nu pot fi pedepsiti niciodata. Urmand rationamentul, ce rost are sa judeci pe cineva daca oricum nu ai voie sa il pedepsesti?
Calea aleasa de Isus pentru a salva femeia adulterina sugereaza astfel ca nimeni nu poate judeca si/sau condamna delicventii. In cazul in care noi insine incalcam legea, cel mai bun sfat (urmand spusele lui Isus) este sa ne abtinem de a mai face respectivele fapte, nu sa ne predam autoritatilor, sa ne marturism crimele si sa acceptam pedeapsa pe care legea o impune.
Este cat se poate de evident ca, daca urmam spusele lui Isus, ar trebui sa desfiintam intregul sistem juridic, sa le permitem infractorilor sa-si faca de cap, noi nefiind autorizati sa-i pedepsim atata vreme cat la randul nostru nu suntem fara pacat. Numai niste politisti, procurori si judecatori "fara pacat" au autorizatia de a impune legea.
Incetand sa-i mai pedepsim pe delicventi nu vom avea nicidecum o lume mai buna. Isus ii putea opri altfel pe respectivii oameni, explicandu-le de exemplu ca legea care cerea o astfel de pedeapsa pentru adulter este nedreapta si exagerata. Dar oare chiar credea el lucrul asta? Nu rezulta de nicaieri asa ceva
- nu a respectat familia: "Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu" - Luca 14:26; vezi si Luca 12:52-3 : "Caci de acum înainte din cinci cari vor fi într-o casa, trei vor fi desbinati împotriva a doi, si doi împotriva a trei. Tatal va fi desbinat împotriva fiului, si fiul împotriva tatalui; mama împotriva fiicei, si fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, si nora împotriva soacrei"; "Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnica" - Matei 19:29; cand un discipol i-a cerut învoire ca sa-si îngroape tatal, Isus i-a zis : "Lasa mortii sa îngroape mortii" - Matei 8:22; nu a fost însurat si nu a avut copii; propriei lui mame i se adresa nepoliticos: "Femeie, ce am eu de-a face cu tine ?" - Ioan 2:4
- a încurajat bataile aplicate sclavilor : "Sclavul acela care a stiut voia stapânului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri" - Luca 12:47
- a incalcat legea furand grau, impreuna cu ucenicii -Marcu 2:23
- i-a pus pe discipoli sa fure un magar si o magarita -Matei 21:1-3
- si-a mintit ucenicii: Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. (Ioan 7:8-1)
Pot spune ca multi oameni obisnuiti au o morala mult mai inalta decat acest Isus
PS: Doua versete din biblie:
- predicile sale sunt suficient de ambigue ca sa permita o gama larga de interpretari contradictorii. De ex: "Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamânt. N-am venit sa aduc pacea, ci sabia" - Matei 10:34, Cine n-are sabie, sa-si vânda haina si sa-si cumpere o sabie" - Luca 22:36; "Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51.
-
Isus conducea spre Ierusalim un grup de oameni inarmati, posibil cu antecedente violente: apostolul Simion era numit "Zelotul" (cf Wikipedia, zelotii erau membrii unei secte evreiești, cunoscută mai ales prin opoziția agresivă față de stăpânirea romană;.a avut o aripă extremistă, renumită pentru terorismul și asasinatele ei), iar alti doi apostoli erau "Fii tunetului" (Iacov si Ioan) - porecla care nu sugereaza in niciun caz niste oameni pasnici, ca dovada in Luca 9:54 sunt gata sa treaca prin foc un sat care nu-l primise pe Isus. Se poate interpreta ca sustine violenta impotriva necredinciosilor (vezi si episodul alungarii cu forta a "pacatosilor" din templu)
- s-a maniat pe ucenicii care nu au stiut sa raspunda la intrebarile lui (Marcu 3:5) ori pe smochinul din care a vrut sa manance, desi nu era anotimpul smochinelor, si l-a blestemat; cu toate acestea, s-a pronuntat contra mâniei (Matei 5:22) - este deci vinovat de ipocrizie;
- desi a condamnat folosirea invectivelor ("oricine va zice fratelui sau prostule
- sanctioneaza necredinta cu pedepse exagerate, pentru cineva care se presupune ca simbolizeaza dragostea, blandetea, iertarea (sau numai cei care ii indepliensc poruncile fara cracnire fac exceptie): vezi Matei 10:13-15. Este moral sa ii pedepsesti atat de crunt pe cei care nu sunt de acord cu tine?
- modul in care o slaveaza pe femeia adulterina, in Ioan 8:1-11, este gresit
Observam in primul rand ca in acele vremuri legea condamna cu moartea prin lovire cu pietre adulterul (pedeapsa impusa tot de Dumnezeu, cu ceva vreme mai inainte). In al doilea rand, este evident ca femeia in cauza a incalcat aceasta lege. Nu este nici un dubiu, din moment ce a fost surprinsa asupra faptului. Inca ceva important, respectiva femeie nu era cu nimic iesita din comun, era o femeie ca oricare alta. Nu stim nici daca era sau nu credincioasa. Biblia se refera la ea pur si simplu ca la o persoana oarecare, care a incalcat o lege. Deci, ceea ce Isus a spus cu privire la ea poate fi aplicat in toate cazurile femeilor si barbatilor care incalca legea.
Ce a spus Isus oamenilor care se pregateau sa o ucida? "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra In ea".
Unii interpreteaza aceste cuvinte ca o incercare a lui Isus de a salva femeia de la moarte. Problema este ca aceasta actiune pare a sugera ca nimeni nu are dreptul sa condamne pe altcineva pentru incalcarea legilor. Biblia ne spune in mod repetat ca toti suntem pacatosi (de ex. Proverbe 20:9 : Cine poate zice: „Mi-am curatit inima, sunt curat de pacatul meu?"). Deci, daca Isus spune ca doar cine este fara pacat poate fi primul care pedepseste pe cel care incalca legea, si nimeni nu este fara pacat, inseamna ca dupa Isus niciun vinovat nu poate fi pedepsit pentru nimic. Cu alte cuvinte, nici o incalcare a legii nu poate fi pedepsita asa cum legea insasi cere. Raufacatorii nu pot fi pedepsiti niciodata. Urmand rationamentul, ce rost are sa judeci pe cineva daca oricum nu ai voie sa il pedepsesti?
Calea aleasa de Isus pentru a salva femeia adulterina sugereaza astfel ca nimeni nu poate judeca si/sau condamna delicventii. In cazul in care noi insine incalcam legea, cel mai bun sfat (urmand spusele lui Isus) este sa ne abtinem de a mai face respectivele fapte, nu sa ne predam autoritatilor, sa ne marturism crimele si sa acceptam pedeapsa pe care legea o impune.
Este cat se poate de evident ca, daca urmam spusele lui Isus, ar trebui sa desfiintam intregul sistem juridic, sa le permitem infractorilor sa-si faca de cap, noi nefiind autorizati sa-i pedepsim atata vreme cat la randul nostru nu suntem fara pacat. Numai niste politisti, procurori si judecatori "fara pacat" au autorizatia de a impune legea.
Incetand sa-i mai pedepsim pe delicventi nu vom avea nicidecum o lume mai buna. Isus ii putea opri altfel pe respectivii oameni, explicandu-le de exemplu ca legea care cerea o astfel de pedeapsa pentru adulter este nedreapta si exagerata. Dar oare chiar credea el lucrul asta? Nu rezulta de nicaieri asa ceva
- nu a respectat familia: "Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu" - Luca 14:26; vezi si Luca 12:52-3 : "Caci de acum înainte din cinci cari vor fi într-o casa, trei vor fi desbinati împotriva a doi, si doi împotriva a trei. Tatal va fi desbinat împotriva fiului, si fiul împotriva tatalui; mama împotriva fiicei, si fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, si nora împotriva soacrei"; "Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnica" - Matei 19:29; cand un discipol i-a cerut învoire ca sa-si îngroape tatal, Isus i-a zis : "Lasa mortii sa îngroape mortii" - Matei 8:22; nu a fost însurat si nu a avut copii; propriei lui mame i se adresa nepoliticos: "Femeie, ce am eu de-a face cu tine ?" - Ioan 2:4
- a încurajat bataile aplicate sclavilor : "Sclavul acela care a stiut voia stapânului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri" - Luca 12:47
- a incalcat legea furand grau, impreuna cu ucenicii -Marcu 2:23
- i-a pus pe discipoli sa fure un magar si o magarita -Matei 21:1-3
- si-a mintit ucenicii: Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. (Ioan 7:8-1)
Pot spune ca multi oameni obisnuiti au o morala mult mai inalta decat acest Isus
PS: Doua versete din biblie:
Matei 28:18: Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământDeci, conform bibliei, cine este cel rau? :)
1 Ioan 5:19: Ştim că lumea întreagă zace sub puterea celui rău
Inconsistente biblice
Referitoare la invierea lui Isus cele patru evanghelii se contrazic copios. Un crestin rugat sa reconstituie evenimentul pe baza celor patru relatari ar avea mari dificultati:
1. Cine a descoperit mormantul gol?
a. Maria Magdalena, mama lui Iacov si Salomeea
b. Maria Magdalena si "cealalta Marie"
c. Maria Magdalena, Ioana, mama lui Iacov si alte femei
d. doar Maria Magdalena
2. Cand au vizitat mormantul?
a. dupa ce s-a luminat de zi
b. cand rasarea soarele
c. dis-de-dimineata
d. pe intuneric
3. De ce s-au dus la mormant?
a. sa unga trupul
b. sa vada mormantul
c. sa unga trupul cu uleiuri
d. fara un motiv special, corpul lui Isus fiind deja uns cu respectivele uleiuri
4. Mormantul era deschis cand au ajuns acolo (da sau nu)?
5. Pe cine au intalnit acolo?
a. un tanar
b. un inger
c. doi tineri
d. doi ingeri
6. Si unde?
a. in interiorul mormantului
b. pe piatra de la usa mormantului
c. doi barbati inauntrul mormantului
d. doi ingeri inauntrul mormantului, langa patul pe care fusese culcat Isus
7. Ce anume au spus mesagerii?
a. "Nu va spaimintati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus."
b. "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta."
c. "Pentruce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cind era inca in Galilea, cind zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in minile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invieze."
d. "Femeie, pentruce plingi?"
8. Au spus femeile cuiva (da sau nu)?
9. Petre a fost la mormantul gol (da sau nu)?
1. Cine a descoperit mormantul gol?
a. Maria Magdalena, mama lui Iacov si Salomeea
b. Maria Magdalena si "cealalta Marie"
c. Maria Magdalena, Ioana, mama lui Iacov si alte femei
d. doar Maria Magdalena
2. Cand au vizitat mormantul?
a. dupa ce s-a luminat de zi
b. cand rasarea soarele
c. dis-de-dimineata
d. pe intuneric
3. De ce s-au dus la mormant?
a. sa unga trupul
b. sa vada mormantul
c. sa unga trupul cu uleiuri
d. fara un motiv special, corpul lui Isus fiind deja uns cu respectivele uleiuri
4. Mormantul era deschis cand au ajuns acolo (da sau nu)?
5. Pe cine au intalnit acolo?
a. un tanar
b. un inger
c. doi tineri
d. doi ingeri
6. Si unde?
a. in interiorul mormantului
b. pe piatra de la usa mormantului
c. doi barbati inauntrul mormantului
d. doi ingeri inauntrul mormantului, langa patul pe care fusese culcat Isus
7. Ce anume au spus mesagerii?
a. "Nu va spaimintati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus."
b. "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta."
c. "Pentruce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cind era inca in Galilea, cind zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in minile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invieze."
d. "Femeie, pentruce plingi?"
8. Au spus femeile cuiva (da sau nu)?
9. Petre a fost la mormantul gol (da sau nu)?
Inorogul Roz si Invizibil exista!
In sfarsit avem dovada: Maria Sa Unicornul Roz Invizibil si-a facut aparitia printre noi:
Este evident ca o asemenea structura de complexitate formidabila nu putea apare din intamplare. Probabilitatea ca asa ceva sa se intample pur si simplu este infima. Rezulta ca este opera Unicornului Roz Invizibil, care s-a decis sa se infatiseze.
Necredinciosilor, luati aminte si plecati-va in fata dovezilor evidente!
Sursa fotografiei
Inca o dovada:
Sursa
Este evident ca o asemenea structura de complexitate formidabila nu putea apare din intamplare. Probabilitatea ca asa ceva sa se intample pur si simplu este infima. Rezulta ca este opera Unicornului Roz Invizibil, care s-a decis sa se infatiseze.
Necredinciosilor, luati aminte si plecati-va in fata dovezilor evidente!
Sursa fotografiei
Inca o dovada:
Sursa
16 Contradictii
Cateva contradictii din biblie:
1. Cine l-a incitat pe David sa numere luptătorii lui Israel?
(a) Dumnezeu (2 Samuel 24: 1)
(b) Satana (I Cronici 2 1:1)
2. Dumnezeu l-a trimis pe profetul lui, David, să ameninţe cu mai mulţi ani de foamete:
(a) şapte ani (2 Samuel 24:13)
(b) trei ani (I Cronici 21:12)
3. Când a adus David Chivotul Legii la Ierusalim? Înainte de înfrângerea Filistenilor sau după?
(a) După (2 Samuel 5 şi 6)
(b) Înainte (I Cronici 13 şi 14)
4. A fost Ioan Botezătorul Ilie care urma să vină?
(a) Da (Matei: 14, 17:10-13)
(b) Nu (Ioan 1:19-21)
5. Isus este moştenitorul tronului lui David?
(a) Da, asa a spus îngerul (Luca 1:32)
(b) Nu, deoarece el este un descendent al lui Ioiachim (vezi Matei 1: I 1, I Cronici 3:16). Şi Ioiachim a fost blestemat de Dumnezeu, astfel încât nici unul dintre descendenţii săi nu poate sta pe tronul lui David (Ieremia 36:30)
6. Cum a aflat Simon Petru despre Isus Hristos?
(a) printr-o revelaţie din ceruri (Matei 16:17)
(b) I-a spus Andrei, fratele lui (Ioan 01:41)
7. În conformitate cu Evanghelia după Ioan, ce a spus Iisus despre propria lui marturie:
(a)"Dacă aş da mărturie despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată" (Ioan 5:31)
(b) "Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată" (Ioan 8:14)
8. Evangheliile spun că Isus a blestemat un smochin. S-a uscat imediat?
(a) Da (Matei 21:19)
(b) Nu. S-a uscat peste noapte (Marcu 2:20)
9. A sarutat Iuda obrazul lui Isus?
(a) Da (Matei 26:48-50)
(b) Nu, Iuda nu a putut ajunge destul de aproape de Isus ca să-l sărute (Ioan 18:3-12)
10. Isus urca la cer în aceeaşi zi in care a fost rastignit?
(a) Da. El a spus hoţului care l-au apărat: "Astazi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43)
(b)Nu, el a spus Mariei Magdelena două zile mai târziu: "încă nu am suit la Tatăl" (Ioan 20:17)
11. Ce a făcut Iuda cu banii primiti pentru trădarea lui Isus?
(a) A cumpărat un teren (Faptele Apostolilor 1:18)
(b) El a aruncat toti banii în templu şi a plecat. Preoţii nu puteau pune banii de sânge în vistieria templului, aşa că i-au folosit pentru a cumpăra un teren (Matei 27:5)
12. A vrut Irod să-l ucidă pe Ioan Botezătorul?
(a) Da (Matei 14:5)
(b) A fost Irodiada, soţia lui Irod, cea care a vrut să-l omoare. Dar Irod ştia că el era un om neprihănit şi il ocrotea (Marcu 6:20)
13. Ce a spus sutasul atunci când Isus a murit?
(a)"Acest om a fost nevinovat" (Luca 23:47)
(b) "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)
14. În afară de Isus, a mai urcat si altcineva la cer?
(a) Nu (Ioan 3:13)
(b) Da: "Şi Ilie a urcat pe un vârtej în cer" (2 Regi 2:11)
15. Biblia spune că, pentru fiecare miracol facut de Moise şi Aaron, vrajitorii Egiptului replicau cu un miracol asemanator:
(a) Moise şi Aaron transforma toata apa din Egipt în sânge (Exod 7:20-21)
(b) Vrajitorii au făcut acelaşi lucru (Exod 7:22). Acest lucru este imposibil, deoarece toata apa disponibila fusese deja transformata in sange de catre Moise si Aaron
16. Cine l-a ucis pe Goliat?
(a) David (I Samuel 17:23, 50)
(b) Elhanan (2 Samuel 21:19)
1. Cine l-a incitat pe David sa numere luptătorii lui Israel?
(a) Dumnezeu (2 Samuel 24: 1)
(b) Satana (I Cronici 2 1:1)
2. Dumnezeu l-a trimis pe profetul lui, David, să ameninţe cu mai mulţi ani de foamete:
(a) şapte ani (2 Samuel 24:13)
(b) trei ani (I Cronici 21:12)
3. Când a adus David Chivotul Legii la Ierusalim? Înainte de înfrângerea Filistenilor sau după?
(a) După (2 Samuel 5 şi 6)
(b) Înainte (I Cronici 13 şi 14)
4. A fost Ioan Botezătorul Ilie care urma să vină?
(a) Da (Matei: 14, 17:10-13)
(b) Nu (Ioan 1:19-21)
5. Isus este moştenitorul tronului lui David?
(a) Da, asa a spus îngerul (Luca 1:32)
(b) Nu, deoarece el este un descendent al lui Ioiachim (vezi Matei 1: I 1, I Cronici 3:16). Şi Ioiachim a fost blestemat de Dumnezeu, astfel încât nici unul dintre descendenţii săi nu poate sta pe tronul lui David (Ieremia 36:30)
6. Cum a aflat Simon Petru despre Isus Hristos?
(a) printr-o revelaţie din ceruri (Matei 16:17)
(b) I-a spus Andrei, fratele lui (Ioan 01:41)
7. În conformitate cu Evanghelia după Ioan, ce a spus Iisus despre propria lui marturie:
(a)"Dacă aş da mărturie despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată" (Ioan 5:31)
(b) "Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată" (Ioan 8:14)
8. Evangheliile spun că Isus a blestemat un smochin. S-a uscat imediat?
(a) Da (Matei 21:19)
(b) Nu. S-a uscat peste noapte (Marcu 2:20)
9. A sarutat Iuda obrazul lui Isus?
(a) Da (Matei 26:48-50)
(b) Nu, Iuda nu a putut ajunge destul de aproape de Isus ca să-l sărute (Ioan 18:3-12)
10. Isus urca la cer în aceeaşi zi in care a fost rastignit?
(a) Da. El a spus hoţului care l-au apărat: "Astazi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43)
(b)Nu, el a spus Mariei Magdelena două zile mai târziu: "încă nu am suit la Tatăl" (Ioan 20:17)
11. Ce a făcut Iuda cu banii primiti pentru trădarea lui Isus?
(a) A cumpărat un teren (Faptele Apostolilor 1:18)
(b) El a aruncat toti banii în templu şi a plecat. Preoţii nu puteau pune banii de sânge în vistieria templului, aşa că i-au folosit pentru a cumpăra un teren (Matei 27:5)
12. A vrut Irod să-l ucidă pe Ioan Botezătorul?
(a) Da (Matei 14:5)
(b) A fost Irodiada, soţia lui Irod, cea care a vrut să-l omoare. Dar Irod ştia că el era un om neprihănit şi il ocrotea (Marcu 6:20)
13. Ce a spus sutasul atunci când Isus a murit?
(a)"Acest om a fost nevinovat" (Luca 23:47)
(b) "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)
14. În afară de Isus, a mai urcat si altcineva la cer?
(a) Nu (Ioan 3:13)
(b) Da: "Şi Ilie a urcat pe un vârtej în cer" (2 Regi 2:11)
15. Biblia spune că, pentru fiecare miracol facut de Moise şi Aaron, vrajitorii Egiptului replicau cu un miracol asemanator:
(a) Moise şi Aaron transforma toata apa din Egipt în sânge (Exod 7:20-21)
(b) Vrajitorii au făcut acelaşi lucru (Exod 7:22). Acest lucru este imposibil, deoarece toata apa disponibila fusese deja transformata in sange de catre Moise si Aaron
16. Cine l-a ucis pe Goliat?
(a) David (I Samuel 17:23, 50)
(b) Elhanan (2 Samuel 21:19)
marți, 31 august 2010
Stefan cel Mare si Sfant
Fragmente din Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viiaţa domnilor carea scrie de la Dragoş vodă până la Aron vodă de Grigore Ureche
Stefan era un conducator agresiv, nu pacifist; cauta razboiul, ataca Ardealul pentru a-l prada.
Fapte demne de un sfant crestin:
Scrie létopiseţul cel moldovenescu că fiindu Ştefan vodă om războinic şi de-a pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, să sculă den domniia sa, în anii 6969 (1461) rădicându-să cu toată putérea sa şi s-au dus la Ardeal, de au prădatu Ţara Săcuiască. Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi, fără de nici o zminteală.
Cronicarul spune ca Stefan poftea mai mult decat avea - si considera acest lucru firesc, face parte din firea umana.
Si din firea unui sfant crestin, as adauga.
Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omeneşti de ce are, de acéia poftéşte mai mult, de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au ţara şi slujitorii săi şi au intratu în Ţara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămâna albă, marţi.
Pacea nu era pe placul domnuli moldav, el cauta razboaie.
Ştefan vodă, fiindu aprinsă inima lui de lucrurile vitejeşti, îi părea că un an ce n-au avut treabă de războiu, că are multă scădére, socotindu că şi inimile voinicilor în războaie trăindu să ascut şi truda şi osteneala cu carea să diprinsése este a doao vitejie, strânsă de iznoavă oaste şi luo pre Basarabă Laiotă, ca să-l ducă la Ţara Muntenească, să-l puie domnu.
Dupa ce a pradat Bucurestii, Stefan a luat in captivitate sotia si fiica lui Radu cel Frumos. Pe ce din urma prizoniera a facut-o, de voie, de nevoie, sotia lui.
Intocmai dupa cum scrie in biblie:
Că iată că létopiseţul cel leşesc nu spune că s-au bătut trei zile războiul, déciia să fie dat dosul Radul vodă, ci spune că daca au văzut că nu le va putea sta împotrivă lui Ştefan vodă, au fugitu la cetate. Iară létopiseţul nostru scrie că daca au sositu Ştefan vodă la margine, noiemvrie 8 zile, au împărţitu steagurile oştii sale pre Milcov. Şi décii s-au împreunatu cu Radul vodă, joi într-aceastaşi lună, 18 zile, la locul ce să chiamă Cursul Apei. Şi dându războiu vitejaşte de îmbe părţile, s-au bătut acolo pănă în sară, aşijderea şi vineri şi sâmbătă toată zioa pănă în sară. Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugitu cu toată oastea sa la scaunul său, la Dâmboviţă. Iară Ştefan vodă s-au pornitu după dânsul cu toată oastea sa. Şi într-această lună 23 au încunjurat Cetatea Dâmboviţa şi într-acéia noapte au fugit Radul vodă din cetate, lăsă pre doamnă-sa Mariia şi pre fiica sa Voichiţa şi tot ce au avut şi s-au dus la turci. Iară Ştefan vodă, miercuri 24 ale aceştii luni au dobânditu Cetatea Dâmboviţa şi au intratu într-însa şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa şi o au luat-o luişi doamnă şi toată avuţiia lui şi toate veşmintele lui céle scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui. Şi acolo s-au veselit trei zile şi décii s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, dându laudă lui Dumnezeu.
Stefan permite ostirii sale sa jefuiasca, crestineste, toata Muntenia:
Şi dând războiu vitejéşte despre amândoaă părţile, multă pagubă s-au făcut şi cu vrérea lui Dumnedzău fu izbânda la Ştefan vodă, că pierdură munténii războiul. Dat-au Ştefan vodă oştii sale voie să prade în trei dzile, cât vor putea, în Ţara Românească şi prădândŭ, adus-au multă dobândă ostaşii.
Sin nou, jafuri, mai nou, incendieri:
Vă leato 6992 (1484) Ştefan vodă într-o noapte au prădatu şi au arsu toată Ţara Muntenească.
Dar nu doar fratii de neam si credinta sunt arsi si jefuiti. Urmeaza si paganii de polonezi:
Într-acelaşi an, Ştefan vodă vrându să-şi întoarcă dispre léşi strâmbătatea sa, strânsă ţara şi au intratu la Podoliia şi la ruşi, trecutau şi de Liov la Canţug oraşului, la apa Visloca, toate satile arzându şi prădându. Ars-au oraşul Premişlia, Radumnea, Prevorsca, Lanţut şi cetatea Tereabul şi multă bunătate dintr-însa au luatu şi mulţi joimiri au scos, ci pre toţi i-au tăiatu şi alţii mai mulţi au arsu în cetate. Şi cetatea Buceaciul multă nevoie au păţitu şi Podhaeţul au arsu. Şi mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceia au aşezatu Ştefan vodă în ţara sa, deşi pănă astăzi trăieşte limba rusască în Moldova, ales pre unde i-au discălicatu, că mai a treia parte grăiescu ruséşte. Iar Ştefan vodă prădându şi arzându ţara, s-au întorsu înapoi cu mare dobândă, fără de nici o zminteală, au trecut Nistrul în ceasta parte la Halici şi au prădatu şi de aceasta parte.
Cauta razboiul. Odihna altora era, pentru el, paguba:
Ştefan vodă fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea şi el odihna altora îi păriia că-i este cu pagubă, au intratu în Ţara Leşască cu oaste şi au prădatu Pocutiia şi o au şi luat-o
Si un final apoteotic pentru statura sa uriasa de sfant crestin ortodox:
Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéţe omorâea fără judeţu.
Stefan era un conducator agresiv, nu pacifist; cauta razboiul, ataca Ardealul pentru a-l prada.
Fapte demne de un sfant crestin:
Scrie létopiseţul cel moldovenescu că fiindu Ştefan vodă om războinic şi de-a pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, să sculă den domniia sa, în anii 6969 (1461) rădicându-să cu toată putérea sa şi s-au dus la Ardeal, de au prădatu Ţara Săcuiască. Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi, fără de nici o zminteală.
Cronicarul spune ca Stefan poftea mai mult decat avea - si considera acest lucru firesc, face parte din firea umana.
Si din firea unui sfant crestin, as adauga.
Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omeneşti de ce are, de acéia poftéşte mai mult, de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au ţara şi slujitorii săi şi au intratu în Ţara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămâna albă, marţi.
Pacea nu era pe placul domnuli moldav, el cauta razboaie.
Ştefan vodă, fiindu aprinsă inima lui de lucrurile vitejeşti, îi părea că un an ce n-au avut treabă de războiu, că are multă scădére, socotindu că şi inimile voinicilor în războaie trăindu să ascut şi truda şi osteneala cu carea să diprinsése este a doao vitejie, strânsă de iznoavă oaste şi luo pre Basarabă Laiotă, ca să-l ducă la Ţara Muntenească, să-l puie domnu.
Dupa ce a pradat Bucurestii, Stefan a luat in captivitate sotia si fiica lui Radu cel Frumos. Pe ce din urma prizoniera a facut-o, de voie, de nevoie, sotia lui.
Intocmai dupa cum scrie in biblie:
Că iată că létopiseţul cel leşesc nu spune că s-au bătut trei zile războiul, déciia să fie dat dosul Radul vodă, ci spune că daca au văzut că nu le va putea sta împotrivă lui Ştefan vodă, au fugitu la cetate. Iară létopiseţul nostru scrie că daca au sositu Ştefan vodă la margine, noiemvrie 8 zile, au împărţitu steagurile oştii sale pre Milcov. Şi décii s-au împreunatu cu Radul vodă, joi într-aceastaşi lună, 18 zile, la locul ce să chiamă Cursul Apei. Şi dându războiu vitejaşte de îmbe părţile, s-au bătut acolo pănă în sară, aşijderea şi vineri şi sâmbătă toată zioa pănă în sară. Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugitu cu toată oastea sa la scaunul său, la Dâmboviţă. Iară Ştefan vodă s-au pornitu după dânsul cu toată oastea sa. Şi într-această lună 23 au încunjurat Cetatea Dâmboviţa şi într-acéia noapte au fugit Radul vodă din cetate, lăsă pre doamnă-sa Mariia şi pre fiica sa Voichiţa şi tot ce au avut şi s-au dus la turci. Iară Ştefan vodă, miercuri 24 ale aceştii luni au dobânditu Cetatea Dâmboviţa şi au intratu într-însa şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa şi o au luat-o luişi doamnă şi toată avuţiia lui şi toate veşmintele lui céle scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui. Şi acolo s-au veselit trei zile şi décii s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, dându laudă lui Dumnezeu.
Stefan permite ostirii sale sa jefuiasca, crestineste, toata Muntenia:
Şi dând războiu vitejéşte despre amândoaă părţile, multă pagubă s-au făcut şi cu vrérea lui Dumnedzău fu izbânda la Ştefan vodă, că pierdură munténii războiul. Dat-au Ştefan vodă oştii sale voie să prade în trei dzile, cât vor putea, în Ţara Românească şi prădândŭ, adus-au multă dobândă ostaşii.
Sin nou, jafuri, mai nou, incendieri:
Vă leato 6992 (1484) Ştefan vodă într-o noapte au prădatu şi au arsu toată Ţara Muntenească.
Dar nu doar fratii de neam si credinta sunt arsi si jefuiti. Urmeaza si paganii de polonezi:
Într-acelaşi an, Ştefan vodă vrându să-şi întoarcă dispre léşi strâmbătatea sa, strânsă ţara şi au intratu la Podoliia şi la ruşi, trecutau şi de Liov la Canţug oraşului, la apa Visloca, toate satile arzându şi prădându. Ars-au oraşul Premişlia, Radumnea, Prevorsca, Lanţut şi cetatea Tereabul şi multă bunătate dintr-însa au luatu şi mulţi joimiri au scos, ci pre toţi i-au tăiatu şi alţii mai mulţi au arsu în cetate. Şi cetatea Buceaciul multă nevoie au păţitu şi Podhaeţul au arsu. Şi mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceia au aşezatu Ştefan vodă în ţara sa, deşi pănă astăzi trăieşte limba rusască în Moldova, ales pre unde i-au discălicatu, că mai a treia parte grăiescu ruséşte. Iar Ştefan vodă prădându şi arzându ţara, s-au întorsu înapoi cu mare dobândă, fără de nici o zminteală, au trecut Nistrul în ceasta parte la Halici şi au prădatu şi de aceasta parte.
Cauta razboiul. Odihna altora era, pentru el, paguba:
Ştefan vodă fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea şi el odihna altora îi păriia că-i este cu pagubă, au intratu în Ţara Leşască cu oaste şi au prădatu Pocutiia şi o au şi luat-o
Si un final apoteotic pentru statura sa uriasa de sfant crestin ortodox:
Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéţe omorâea fără judeţu.
luni, 30 august 2010
Reclame
Reclame la inghetata aparute in Marea Britanie (si pentru ca Marea Britanie este o tara democratica, in care drepturile omului - inclusiv libertatea de exprimare - sunt respectate cu sfintenie, reclamele sunt pe cale de a fi interzise):
'
"concepţia imaculată"
"credem în salivare"
Cateva contradictii
In biblie, spun crestinii, nu exista contradictii. In cazul asta:
- care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus, "tata, in minile tale imi incredintez duhul" (Luca 23:46) ori "s-a sfarsit" (Ioan 19:30)?
- Iuda chiar l-a sarutat pe Isus (Matei 26:48-50) sau nu s-a putut apropia de el (Ioan 18:3-12)?
- perdeaua din templu s-a rupt inaintea mortii lui Isus (Luca 23:45-16) sau dupa (Matei 27:50-51)?
- unde era Isus in ceasul al saselea din ziua crucificarii, pe cruce deja (Marcu 15:25) sau in curtea lui Pilat (Ioan 19:14)?
- ce a facut Iuda cu banii primiti de pe urma tradarii lui Isus, si-a cumparat un teren (Fapte 1:18) sau i-a aruncat in templu (Matei 27:5)?
- s-a rugat Isus pentru a preveni crucificarea (Matei 26:39), sau nu (Ioan 12:27)? Iar daca s-a rugat, a doua rugaciune a fost identica cu prima (Marcu 14:39) sau nu (Matei 26:42)?
- ce a spus centurionul cand Isus a murit, ca "omul acesta era nevinovat" (Luca 23-47) sau ca "omul acesta era fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)?
- centurionul asta venise personal sa-i ceara lui Isus sa-i vindece robul (Matei 8:5) sau i-a trimis pe altii (Luca 7:3-6)?
- cand a curatat templul de camatari si negustori, in ziua in care a intrat in Ierusalim (Matei 21:12) sau a doua zi (Marcu)?
- copacul blestemat de Isus s-a uscat pe loc (Matei 21:19) sau peste noapte (Marcu 2:20)?
- care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus, "tata, in minile tale imi incredintez duhul" (Luca 23:46) ori "s-a sfarsit" (Ioan 19:30)?
- Iuda chiar l-a sarutat pe Isus (Matei 26:48-50) sau nu s-a putut apropia de el (Ioan 18:3-12)?
- perdeaua din templu s-a rupt inaintea mortii lui Isus (Luca 23:45-16) sau dupa (Matei 27:50-51)?
- unde era Isus in ceasul al saselea din ziua crucificarii, pe cruce deja (Marcu 15:25) sau in curtea lui Pilat (Ioan 19:14)?
- ce a facut Iuda cu banii primiti de pe urma tradarii lui Isus, si-a cumparat un teren (Fapte 1:18) sau i-a aruncat in templu (Matei 27:5)?
- s-a rugat Isus pentru a preveni crucificarea (Matei 26:39), sau nu (Ioan 12:27)? Iar daca s-a rugat, a doua rugaciune a fost identica cu prima (Marcu 14:39) sau nu (Matei 26:42)?
- ce a spus centurionul cand Isus a murit, ca "omul acesta era nevinovat" (Luca 23-47) sau ca "omul acesta era fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)?
- centurionul asta venise personal sa-i ceara lui Isus sa-i vindece robul (Matei 8:5) sau i-a trimis pe altii (Luca 7:3-6)?
- cand a curatat templul de camatari si negustori, in ziua in care a intrat in Ierusalim (Matei 21:12) sau a doua zi (Marcu)?
- copacul blestemat de Isus s-a uscat pe loc (Matei 21:19) sau peste noapte (Marcu 2:20)?
Ce spune biblia versus ce spun crestinii
Dovada ca mai nimeni dintre cei care se declara credinciosi crestini nu citeste cartea de capatai a propriei religii este hiatusul dintre ceea ce spun ei si ceea ce spune cartea lor sfanta.
Exemple:
1. Biblia afirma ca nu-i cuvantul literal Domnului, ci este modificata de catre oameni:
(Ieremia 8)
8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
2. D-zeu este iconoclast. Detesta idolatrizarea lucrurilor pamantesti ca biblii si icoane, care sunt facute doar pentru a castiga bani de pe urma lor
(Isaia 44)
9. Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
10. Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta?
3. Toti se mantuiesc, nu doar credinciosii. Este suficient sa iubesti si sa nu faci rau, nu trebuie neaparat sa fii credincios:
(I Corinteni 3)
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.
(I Timotei 4)
10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
4. Isus este împotriva regulilor (cum ar fi postul sau sărbătorile) instituite de preoţi, pe care îi consideră demoni amăgitori care propovăduiesc evanghelia doar de formă.
(Coloseni 2)
16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
[...]
20. Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti?
23. Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.
(I Timotei 4)
1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
[...]
7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
(Matei 15)
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
5. Dumnezeu este împotriva sărbătorilor şi ceremoniilor religioase.
(Isaia 1)
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
(Amos 5)
21. Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile voastre.
22. Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii.
23. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea alăutelor tale!
24. Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios.
6. Isus e împotriva preoţilor ca persoane publice care cer respect în numele religiei. Fariseii si carturarii numiti de Isus sunt exact preotii de astazi.
Isus chiar zice că este interzis să îi spui unui om "Părinte", asa cum credinciosii obisnuiesc azi sa spuna preotilor:
(Marcu 12)
38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
(Matei 23)
1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
[..]
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate
7. Isus e împotriva religiilor care se declară speciale (Adevărate, Drepte etc.)
(Luca 9)
49. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
50. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi
(Luca 18)
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
(Timotei 1)
4. Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
5. Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică,
6. De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
7. Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Isus e împotriva celor care judecă mereu, mai ales în numele religiei
(Matei 7)
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
9. Ritualurile bisericesti, ca "taina" botezului nu înseamnă mare lucru pentru Isus
(I Corinteni 1)
17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
10. Isus detestă în special icoanele unde e reprezentat ca având păr lung
(I Corinteni 11)
14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
11. Cristos e împotriva călugăriei; o viaţă retrasă de lume e laşitate.
(I Timotei 4)
12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
12. Raiul şi iadul nu sunt locuri reale unde "ajung sufletele dupa moarte"
(Luca 17)
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
23. Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
13. Tradiţia religioasă e zero.
(Matei 3)
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
14. Creştinismul nu trebuie să aibă nimic în comun cu politica - apropo de preotii care se implica in viata politica
(Ioan 18)
36. Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.
15. Mântuirea nu depinde de respectarea poruncilor
(Galateni 2)
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta. (Galateni 3)
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei? [..]
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”
16. Dumnezeu nu este atotputernic:
(Judecatori 1)
19. Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n'a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentrucă aveau cară de fer.
Exemple:
1. Biblia afirma ca nu-i cuvantul literal Domnului, ci este modificata de catre oameni:
(Ieremia 8)
8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
2. D-zeu este iconoclast. Detesta idolatrizarea lucrurilor pamantesti ca biblii si icoane, care sunt facute doar pentru a castiga bani de pe urma lor
(Isaia 44)
9. Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
10. Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta?
3. Toti se mantuiesc, nu doar credinciosii. Este suficient sa iubesti si sa nu faci rau, nu trebuie neaparat sa fii credincios:
(I Corinteni 3)
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.
(I Timotei 4)
10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
4. Isus este împotriva regulilor (cum ar fi postul sau sărbătorile) instituite de preoţi, pe care îi consideră demoni amăgitori care propovăduiesc evanghelia doar de formă.
(Coloseni 2)
16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
[...]
20. Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti?
23. Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.
(I Timotei 4)
1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
[...]
7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
(Matei 15)
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
5. Dumnezeu este împotriva sărbătorilor şi ceremoniilor religioase.
(Isaia 1)
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
(Amos 5)
21. Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile voastre.
22. Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii.
23. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea alăutelor tale!
24. Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios.
6. Isus e împotriva preoţilor ca persoane publice care cer respect în numele religiei. Fariseii si carturarii numiti de Isus sunt exact preotii de astazi.
Isus chiar zice că este interzis să îi spui unui om "Părinte", asa cum credinciosii obisnuiesc azi sa spuna preotilor:
(Marcu 12)
38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
(Matei 23)
1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
[..]
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate
7. Isus e împotriva religiilor care se declară speciale (Adevărate, Drepte etc.)
(Luca 9)
49. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
50. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi
(Luca 18)
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
(Timotei 1)
4. Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
5. Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică,
6. De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
7. Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Isus e împotriva celor care judecă mereu, mai ales în numele religiei
(Matei 7)
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
9. Ritualurile bisericesti, ca "taina" botezului nu înseamnă mare lucru pentru Isus
(I Corinteni 1)
17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
10. Isus detestă în special icoanele unde e reprezentat ca având păr lung
(I Corinteni 11)
14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
11. Cristos e împotriva călugăriei; o viaţă retrasă de lume e laşitate.
(I Timotei 4)
12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
12. Raiul şi iadul nu sunt locuri reale unde "ajung sufletele dupa moarte"
(Luca 17)
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
23. Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
13. Tradiţia religioasă e zero.
(Matei 3)
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
14. Creştinismul nu trebuie să aibă nimic în comun cu politica - apropo de preotii care se implica in viata politica
(Ioan 18)
36. Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.
15. Mântuirea nu depinde de respectarea poruncilor
(Galateni 2)
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta. (Galateni 3)
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei? [..]
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”
16. Dumnezeu nu este atotputernic:
(Judecatori 1)
19. Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n'a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentrucă aveau cară de fer.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)