In urma discutiilor de pe blogului lui Zergu am extras cinci intrebari pe care le-am pus unui interlocutor (si la care a promis un raspuns detaliat, aici):
1. Daca divinitatea ne-a creat cu un anumit scop, ce anume ii da dreptul sa ne
impuna sa ne comportam conform acestui scop? Daca eu fac un copil cu
scopul de a-l trimite la cersit, de pilda, el trebuie sa imi
indeplineasca neaparat scopul pentru care l-am conceput, altfel am dreptul sa-l pedepsesc?
2. Cum putem fi siguri ca divinitatea cunoaste cel mai bine conditiile in care noi ca specie ne dezvoltam?
3.
De unde stim ca regulile date de respectiva divinitate sunt cele mai bune? Daca ne referim la divinitatea crestina in particular, de-a lungul timpului a
poruncit diverse lucruri cum ar fi crime, masacre, exterminari de
popoare, violuri in masa samd. A impus asa ceva "spre
binele nostru"?
4. Daca un copil
greseste, tatal sau are dreptul de a-l pedepsi oricum crede de cuviinta? Din
cate stiu eu, nu. Pedepsele excesive sunt interzise si parintii care
abuzeaza de copii sunt decazuti din drepturile parintesti. Divinitatea de ce are
dreptul sa abuzeze? Pe el cine il decade din aceste drepturi, daca
abuzeaza de ele? De ce are voie sa instituie orice pedeapsa pentru orice fapta care nu-i convine? Doar pentru ca poate sa faca asta inseamna ca are si dreptul sa o faca?
5. O fi casa lui, insa un parinte care isi
agreseaza si abuzeaza copiii (aici intra si pedepse disproportionate in raport cu gravitatea faptei) ii poate pierde, iar ei beneficiaza de o
casa noua asigurata de stat ori de o familie adoptiva. Pe noi cine ne
"adopta" atunci cand divinitatea abuzeaza impunand pedepse exagerate?
Astept cu curiozitate raspunsurile. :)